Reportaj: Doar trei ceasornicari mai reuşesc să dea ora exactă în Buzău

Meseria de ceasornicar începe să dea semne de bătrâneţe iar timpul pare să nu mai aibă răbdare cu cei care se încăpăţânează să ţină ceasurile în viaţă. În municipiul Buzău, doar trei ceasornicari mai reuşesc să ţină piept timpurilor, chiar dacă veniturile le sunt extrem de mici, în comparaţie cu migala şi efortul pe care le-o cere profesia. După Revoluţie, niciun buzoian nu s-a mai şcolit în mecanică fină iar

Singurele ceasornicării din Buzău funcţionează în centrul oraşului, una faţă în faţă cu cealaltă. Într-una din ele lucrează Liliana Danciu, care la 39 de ani este cel mai tânăr ceasornicar din oraş. O găsim îngropată printre rotiţe zimţate, cadrane, şuruburi minuscule şi pendule demontate. Cei mai mulţi dintre clienţii Lilianei sunt bătrânii care vin fie pentru schimbarea curelei, fie pentru curăţarea vreunui antic Doxa sau Pobeda.

"Avem clienţii vechi care vin cu ceasurile vechi, deja cunoscute de noi, şi la care nu renunţă pentru că i-au servit atâţia ani şi au fost mulţumiţi, avem clienţi noi care vin cu ceasuri noi, din afară, unele bune, altele mai puţin bune. În general pleacă de la zece lei, curăţatul, până la o sută de lei , la cronografe", ne-a declarat Liliana Danciu, ceasornicar.

La Buzău, această meserie pierde teren de la an la an. Liliana a făcut parte, în 1989, din ultima promoţie de buzoieni şcoliţi de UCECOM Arad, în meseria de ceasornicar. Migala şi lipsa unei perspective imediate de îmbogăţire îi fac pe tineri să fugă de această profesie.

Din păcate, ceasornicarul îşi poate practica meseria doar atâta timp cât este ajutat de precizia mâinilor şi agerimea ochilor.

„Cu ochii stau bine deocamdată. Pentru această meserie trebuie să stai foarte bine şi cu ochii dar şi cu mâinile, să nu îţi tremure", mărturiseşte Aurica Vergu, ceasornicar.

Ceasul este unul dintre puţinele obiecte care ne însoţesc toată viaţa, fie atârnat în buzunarul hainei, ca pe vremuri, fie ataşat la încheietura mâinii, agăţat pe peretele casei sau aşezat pe noptieră, la căpătâi. Ticăitul unui ceas poate fi auzit decenii la rând, cu condiţia ca el să fie doftoricit, din când în când, de un ceasornicar bun.