Cristinel Nicolae Vioiu, profesorul pasionat de sport şi poezie

A practicat volei de performanţă, dar a preferat şcoala în locul antrenamentelor şi a ajuns profesor de religie. Scrie poezii şi de curând a scos primul său volum.

Cristi Vioiu a fost întotdeuna un elev silitor. A început să practice voleiul de la o vârstă mică, dar niciodată nu a neglijat şcoala.

"Am început să practic voleiul din clasa a III-a. Eram elev la Şcoala 15 când domnul profesor Boldişteanu a făcut o preselecţie. Eram înalt, stângaci, eram destul de bun pentru volei. Am practicat acest sport timp de şase ani. Când a trebuit să optez pentru liceu, majoritatea colegilor mei au mers la Liceul 5, eu am preferat să mă duc la un liceu mai bun şi nu am mai continuat cu antrenamentele", povesteşte Cristi Vioiu.

Pentru că nu ştia foarte bine ce drum ar vrea să urmeze în viaţă, a dat admitere la două facultăţi pe care, o perioadă, le-a urmat în paralel. A ales-o pe cea care îi alimenta cel mai bine setea de cunoaştere.

A ales Teologia

"Am dat admitere la Universitatea Valahia, la Facultatea de Teologie şi la Facultatea de Drept şi am fost admis la ambele. Prima lună am mers concomitent să văd care îmi place mai mult, după care am renunţat la Drept şi am rămas la Teologie. Am mers pe vocaţie, nu pe interes, acolo m-am simţit în largul meu. Pentru mine era un domeniu cu totul nou. Nu călcasem de două ori în biserică înainte de a intra la Teologie, dar m-a atras setea de cunoaştere. Nu a fost uşor, dar în fiecare zi descopeream un alt lucru care mă atrăgea, mă fascinează şi acum teologia", mărturiseşte tânărul profesor.

În mod normal, absolvenţii Facultăţii de Teologie se gândesc să se preoţească şi se întreabă ce trebuie să facă pentru a urma aşa cum se cuvine drumul pe care l-au ales. Cristi Vioiu a decis că trebuie să facă altceva.

"Cred că Dumnezeu a considerat că nu este momentul să devin preot, poate că are un alt plan pentru mine. Mi-am dorit foarte mult să fiu la catedră pentru că întotdeuna mi-au plăcut copiii, mi-a plăcut să lucrez cu ei, şi am şi reuşit. Am fost profesor de religie la Stâlpu, apoi la Şcoala Specială Numărul 1, la Nehoiu şi în cele din urmă la Liceul pentru Deficienţi de Vedere unde predau şi acum", ne-a declarat Cristi Vioiu.

O altă mare pasiune a lui Cristi Vioiu este poezia. A scris zeci de poezii pe care, de curând, le-a adunat într-un volum care, însă, se regăseşte numai în bibliotecile prietenilor.

"Am compus foarte multe poezii, iar pe cele care mi-au plăcut mai mult le-am publicat într-o carte pe care o ofer numai prietenilor, nu am vrut să o scot pe piaţă pentru că reprezintă o parte din mine, din sufletul meu", spune profesorul Cristi Vioiu.

Întrebări şi răspunsuri:

Ce v-a determinat să alegeţi catedra şi nu haina de preot?
Mi-ar fi plăcut să mă văd preot, dar în acelaşi timp mă înspăimânta. Nu mă vedeam la 24 de ani să ies în faţa unor oameni de 60 de ani şi să le dau sfaturi de viaţă. În primele secole ale Bisericii, una dintre condiţiile să devii preot era să ai minim 35 de ani.

Ce înseamnă pentru un profesor să predea unui copil cu probleme?
Elevii cu deficienţe de vedere sunt de o inteligenţă uimitoare. O elevă de clasa a III-a m-a întrebat cândva de ce Doamne Doamne a făcut-o pe ea să nu vadă. A trebuit să îi explic atât uman cât şi religios de ce Dumnezeu a luat această decizie pentru ea. Acolo îţi măsori valoarea didactică.

Ce îi place:
Sunt un mare iubitor de sport. Deşi timpul nu mi-o mai permite, joc fotbal sau tenis de câmp de două ori pe săptămână. Îmi place lectura, citesc foarte mult. Pot să spun că am citit mii, zeci de mii de pagini. Îmi mai plac filmele de comedie şi să scriu poezii.

Ce nu îi place:
Nu îmi place ipocrizia. Nu îmi place să zbor pentru că am rău de înălţime. Nu îmi place singurătatea, oamenii violenţi şi nici să merg pe jos. Nu suport să mă prefac interesat de un lucru care din punctul meu de vedere nu are nicio valoare. De asemenea, nu îmi place să stau degeaba.

PROFIL:
Născut: 27 aprilie 1981, Buzău
Studii: Universitatea Valahia, Facultatea de Teologie
Ocupaţie: Profesor de religie la Liceul pentru Deficienţi de Vedere
Familie: Căsătorit, o fetiţă