Ororile din timpul bombardării Capitalei de către americani: „Un vagon de tramvai răsturnat, pe ferestrele căruia se vedeau vreo 15 trupuri însângerate“
0Istoricul militar Alesandru Duțu a publicat mărturii ale celor care au supraviețuit bombardamentelor aviației americane asupra României.
La începutul lunii aprilie al anului 1944, aviația americană a declanșat a treia rundă de bombardamente asupra României. Primul bombardament a avut loc la 12 iunie 1942, iar al doilea la 1 august 1943. De data aceasta, tirurile au fost îndreptate asupra Capitalei, mai ales în zona Gării de Nord, Atelierele C.F.R. și cartierul Grivița, la orele 13.45, când zona era foarte aglomerată, inclusiv cu refugiați din zona frontului. Au fost ucise 2.942 de persoane şi rănite alte 2.416. Victimele au fost înmormântate într-o margine a Cimitirului calvin, denumită „Cimitirul 4 aprilie“, conform volumului „Războiul de 1421 de zile (21 iunie 1941 – 12 mai 1945)“.
„Cimitirul 4 aprilie“
„Bombardamentul de la 4 aprilie `44 – rememora Dan Grigorescu – l-a prins pe tata la București. Liniile telefonice nu mai funcționau.(...). De-a lungul Căii Griviței, se vedeau grămezi de ciment și de arbori retezați care blocau strada. Din loc în loc, o lumânare ardea lângă un trup învelit într-un cearceaf sau, mai simplu, în ziare. Când mama a ajuns acolo se însera și lumânările luminau lugubru priveliștea. Din povestirea mamei am ținut minte o imagine: un vagon de tramvai răsturnat, pe ferestrele căruia se vedeau vrei 15 trupuri însângerate: lângă tramvai, mâinile pioase aprinseseră, de asemenea, lumânări“.
Ani în șir, ziua de 4 aprilie avea să însemne pentru el un vagon de tramvai plin de morți, lângă el arzând lumânări înfipte în moloz. „De la Gara de Nord până la Piața Chibrit rămăseseră puține case în picioare. Au fost mulți morți pe peroanele Gării. Unii dintre ei, deprinși cu alarmele care se declarau aproape zilnic, au crezut că și atunci aveau a face cu un exercițiu de apărare pasivă. Și nu s-au refugiat în adăposturi. Unul dintre adăposturi, la ieșirea spre Bulevardul Dinicu Golescu, se năruise peste cei aflați înăuntru. M-am întrebat (și mă întreb și astăzi) dacă nu s-ar cuveni, dacă nu să se ridice un monument, cel puțin să se monteze o placă în memoria celor 2 000 sau 3 000 de morți din Calea Griviței. Atunci, în aprilie 1944, mulți dintre ei au fost înmormântați într-un cimitir nou de pe Calea Griviței căruia i s-a spus (nu știu și dacă oficial) ,,4 aprilie”. Peste ani am trecut prin acel loc și am fost impresionat de mulțimea crucilor (pe care scrisul era aproape șters) inscripționate cu un cuvânt teribil: Necunoscut. Câți părinți nu au aflat niciodată unde le este îngropat fiul, câți fii nu știu astăzi unde le e mormântul părinților?”, este întrebarea lui.
„Flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră“
În aceeași zonă, Ioan Hudiță a surprins următoarele imagini: „Case dărâmate, copaci scoși din rădăcină, străzi pline de moloz pe unde nici nu putem trece cu mașina. Cordoane de soldați și sergenți de stradă caută să dirijeze circulația. Soldați și cetățeni caută să scoată de sub dărâmături cadavrele celor morți și pe cei care mai pot fi în viață”.
Gheorghe Zane a consemnat ceea ce a văzut în centrul Capitalei în acel aprilie: „Deodată a început să cadă o ploaie de bombe dinspre gară, înaintând în «covor» spre centru. Ne-am refugiat în subsolul hotelului Union la care locuiam, fără să ne dăm seama primejdia acestui fel de adăpost. Bombele cădeau în jurul nostru, zguduind hotelul de deasupra noastră. Antiaeriana noastră trăgea continuu. Afară părea că un infern se dezlănțuise. În adăpost, copiii au început să plângă și unele femei să scoată țipete. Încet, bubuiturile s-au rărit, până când după vreo oră nu s-au mai auzit. Bărbații au prins curaj și au ieșit în holul hotelului. Am ieșit și eu; din poarta hotelului se vedea arzând Athénée Palace; fum se ridica din alte părți ale orașului. Am ieșit cu Lena din hotel și cu un sentiment de oroare ne-am îndreptat spre Athénée Palace, care tot ardea, flăcări ieșeau de prin fiecare fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor“.
Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngrozitoare ravagii. „Am văzut un tramvai surprins din mers; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul în pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai departe“, a retrăit el ororile văzute.
Timp de peste patru luni, bombardierele anglo-americane au executat asupra României 41 de lovituri aeriene, din care 11 pe timp de noapte (aprilie – 6 atacuri de zi și 1 de noapte, mai 5 de zi și 3 de noapte, iunie – 4 de zi și 1 de noapte, iulie – 8 de zi și 4 de noapte, august – 7 de zi și 2 de noapte), cele mai multe lovituri fiind date asupra zonei Ploiești – Câmpina (30 de atacuri), urmată de București (20 de atacuri), Brașov (7), Giurgiu, Focșani și Turnu Severin (câte 5).
Până la 19 august 1944 au fost ucise 7.693 de persoane şi rănite 7.809. au fost distruse şi 47 344 de clădiri, consemnează istoricul militar.
Se încarcă comentariile...
