Cum se muncea în centrala de la Fukushima? Mărturii şi fotografii exclusive de la Şerban Valeca, specialistul român care a lucrat acolo

Senatorul Şerban Valeca, specialist recunoscut la nivel internaţional în domeniul nuclear şi fost ministru al Cercetării, a relatat pentru „Adevărul de Seară” experienţa trăită la centrala care ţine în suspans o lume întreagă.Plecat în 1996 pentru un schimb de experienţă cu japonezii nuclearişti de la Fukushima, primul lucru pe care profesorul l-a observat atunci a fost lipsa specialiştilor. 

Întreaga omenire aşteaptă cu sufletul la gură ca dezastrul nuclear din Japonia să fie evitat, asta după ce reactoarele centralei nucleara de la Fukushima par să cedeze. Eroi anonimi lucrează acolo zi şi noapte în încercarea de a preveni o catastrofă.

Despre riscul angajaţilor din prima linie ne-a povestit Şerban Valeca, preşedinte Consiliul Ştiinţific Institutul de Cercetări Nucleare de la Mioveni, românul care a văzut, în urmă cu 15 ani, cum simpli tehnicieni, şi doar o mână de specialişti, reuşeau să ţină în frâu una dintre cele mai mari centrale nucleare din lume.

Uimit de lipsa specialiştilor

„Primul lucru pe care l-am observat atunci a fost lipsa specialiştilor, cauză a fenomenului de îmbătrânire şi a lipsei investiţiilor. Însă toţi angajaţii erau foarte serioşi, aveau cultul uniformei. Munceau în continuu, ca nişte roboţi, protejaţi de costume speciale.

Fiecare era dotat cu un stilodozimetru cu care îşi măsura aproape continuu gradul de radiaţie, iar dacă cineva depista o doză mai mare, era trimis acasă pentru o perioadă nedeterminată, până la decontaminare”, îşi aminteşte expertul român. 
 
Centrala, controlată din adăpost antiatomic
 
Programul de lucru era de şase ore, iar în fiecare zi, la ora 9 sau 10 se făcea o şedinţă de comitet tehnic în care se discuta despre problemele centralei, toată atenţia îndreptându-se însă spre vasul reactoarelor, dat fiind faptul că centrala era destul de bătrână, având pe-atunci 22 de ani.

Angajaţii erau pregătiţi să intervină oricând, pentru că la capitolul natură versus tehnologie japonezii au experienţă, iar Valeca a văzut asta cu ochii lui.

„Am asistat, în mod întâmplător, cum se pregăteau colegii nuclearişti de la o centrală nucleară din Sendai într-o astfel de situaţie de urgenţă. A fost anunţat un taifun în zonă, iar a doua zi când am ajuns la centrală au început să cânte sirenele, asta deşi ei calculaseră că acest fenomen meteorologic extrem va ocoli zonă. Toţi anagjatii au fost evacuaţi şi izolaţi într-un hotel. Înăuntru au mai rămas doar câţiva operatori, într-un adapaost antiatomic, ca să oprească reactorul”, povesteşte profesorul, cel care consideră că în cazul în care centrala va ceda românii nu vor fi afectaţi de radiaţii.  

Citiţi la ce riscuri sunt expuşi românii în cazul unei explozii la Fukushima

"Românii vor simţi radiaţiile la nivelul unei radiografii dentare", a declarat pentru "Adevărul de Seară" Bucureşti,
Anton Coroianu, specialist în fizică nucleară şi fost şef al  Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare
 
Primul reactor urma să fie închis
 
Institutul de la Mioveni, condus de Valeca, a măsurat până în prezent nivelul de radiaţii de la noi iar rezultatele arată că acesta este sub limită admisă, asta deşi gradul de contaminare este aproape maxim la japonezi.

„Pe o scară de la 0 la 7, incidentul acesta a fost clasat de experţi pe treapta a 6-a, un nivel sub cel de la Cernobîl. Asta înseamnă că sunt eliberări mari de materiale radioactive, dar şi incendii. Diferenţa, la Cernobîl, a făcut-o faptul că acolo reactorul era în funcţiune când a explodat”, mai adaugă acesta.

Mai mult, expertul român susţine că, în mod paradoxal, japonezii plănuiau să închidă centrala înainte de acest mare dezastru, şi aveau să înceapă cu închiderea primului reactor în decursul acestei luni. 

Şerban Valeca a discutat şi cu specialişti din alte ţări care, asemenea lui, sunt de părere că radiaţiile produse de exploziile de la centrala din Fukushima nu vor ajunge în Europa, şi că, în cel mai rău caz, dacă vor ajunge, acestea vor fi în doze atât de mici încât nu vor afecta în mod grav sănătatea oamenilor.