Andu Novac arată prin colaje o altă faţă a Bucureştiului

A studiat sculptura în America, dar s-a întors în România unde a descoperit că străzile Capitalei sunt o adevărată  provocare prin amprenta lăsată de oameni.

Maria Costache este ultimul grafician de filme

Atena Necoară a descoperit opera cu „Adevărul”

Andu Novac este un artist care priveşte altfel arta fotografică, într-un mod diferit care atrage atenţia prin inedit. Oamenii lipsesc din fotografiile sale, dar se poate vedea ceea ce lasă ei în urma lor. O scrâjelitură pe un gard, un desen pe un perete sunt elemente privite cu pasiune pentru creaţie.

„Nu am fotografiat oameni deloc nici în trecut, singurii pe care i-am fotografiat  au fost nepoţii şi copiii mei, dar ;i asta doar  la insistenţe”, a declarat Andu Novac.

S-a născut în Bucureşti, unde a urmat liceul de arte plastice, iar în anul 1979 a ajuns cu familia în New York unde a început să studieze sculptura în metal. A rămas însă atras de fotografie, o pasiune pe care o avea încă de la vârsta de 18 ani.

„Initial fotografia m-a atras mai mult ca proces tehnologic decât ca mod de a crea imagini  în sine. Mi s-a părut interesant developatul, măritul pozelor, totul era ca o minifabrică”, a mărturisit Andu.

Pe străzile copilăriei

A revenit în România, în Bucureşti în anul 2005 când a făcut un alt pas decisiv pentru pasiunea sa. A revenit pe străzile pe care şi le amintea din copilărie şi a fotografiat realitatea aşa cum este ea acum. Numai că…oamenii lipsesc din imaginile sale, dar şi pentru asta există o explicaţie.

„Sunt un fel de colaje culturale, de umanitate sau mai bine spus de lipsă de umanitate. Sau şi una şi alta, reprezintă ce este mai urât din om. Nu am o teorie anume, pur şi simplu fac ce mă atrage şi descopăr că în timp se construiesc anumite teme, nu e o alegere conştientă”, a mai spus artistul.

Pentru Andu Novac, omul stăpâneşte, dar şi distruge. „Sunt imagini care paradoxal nu reprezintă oameni, dar îi reprezintă prin ceea ce fac, prin relaţia lor cu spaţiul din jur, cu pereţii, cu strada”.

Din 2005 de când a revenit în Bucureşti, s-a preumblat prin locurile cunoscute şi a descoperit farmecul unor construcţii pe lângă poate uneori trecem fără să le realizăm valoarea. Andu Novac este atent însă la ce vede în jurul său.

„Merg la întâmplare, iar spaţiul este unitar. Sunt cartiere de case din toate perioadele, am găsit case ca la ţară, cu cerdac, sunt sigur făcute din pământ. Vreo trei sunt în centrul Bucureştiului”, a dezvăluit fotograful.

Expoziţie în Centrul Istoric

Oamenii care nu se regăsesc în fotografiile sale apar însă peste tot în preumblările sale.

„Mi s-a întâmplat de mai multe ori să ţipe oamenii la mine că de ce îi fotografiez. Pozam o derăpănătură şi, probabil li s-a făcut ruşine.Toţi au ceva de ascuns sau dau impresia asta, e o paranoia generală care cred că a rămas de pe vremea comuniştilor, sunt sechele”, crede Andu Novac.

Şi pentru a le arăta bucureştenilor realităţile pe lângă care trec fără să realizeze, Andu Novac şi-a expus fotografiile până pe 25 octombrie la cafeneaua Van Gogh din Centrul Istoric.

Expoziţia „Nu parcaţi!“ cuprinde imagini unicat care reflectă o realitate dură, dar care care pe Andu Novac înseamnă „acasă”. „Pentru mine e mai bine în România sau cel puţin la fel de bine, sunt mulţi care s-au întors şi în special oameni de artă. Aici este mai multă libertate, faptul că nu se aplică legi dă mai multă libertate.

În America se aplică legi şi este o starea mai de teroare decât aici. Aici viaţa materială e mai grea, aici lumea se descurcă, concept care nu e întâlnit în alte părţi”, a conchis artistul.

Întrebări şi răspunsuri:
-Cum vedeţi arta fotografică de acum?
-A.N.: „Fotografia dintre toate artele nu a prea evoluat decât cu mici excepţii. Unii au reuşit să creeze direcţii interesante, dar gândirea este cea din anii 1800 când este fotografiat nea cutare stând într-o anumită poziţie ceea ce mă şi opreşte să fotografiez oameni”.

-Grafitti este o artă?
-A.N.: „Mi-a plăcut mult grafitti ca formă de exprimare şi m-a atras să fotografiez pereţii pentru că se schimbă relaţia cu peretele atunci când este pictat. Sunt oameni extrem de talentaţi care fac grafitti, iar în România pare sa fie mai dezvoltat cel făcut cu şablonul, stencil-ul”.
Ce-i place:
 „Fac cam tot ce-mi place. Construcţiile, de exemplu acum mă ocup de renovarea unei case la ţară şi mă mai preocupă programarea de websites“.
Ce nu-i place:
„Să am de-a face cu oameni ignoranţi şi este păcat că societatea românească îşi permite să aibă atât de mulţi oameni ignoranţi “

Profil:
Născut: 18.aprilie.1955, Bucureşti
Studii: New York University, secţia sculptură
Experienţă: fotograf de aproape 20 de ani
Familie: necăsătorit