Teodora Armanu vrea să ajungă o stea a baschetului

Pasiunea tinerei sportive pentru baschet nu cunoaşte nicio limită, Teodora fiind „contaminată" cu virusul acestui sport de sora ei mai mare.

Teodora Armanu a început să facă baschet la vârsta la care alte fetiţe încă nu au renunţat la jocurile cu păpuşi. La doar şapte ani, adolescenta a început să descopere tainele sportului sub panou. Sora ei mai mare, Ecaterina, a fost cea care a convins-o să meargă pe acest drum.

„Baschetul este viaţa mea. Mă trezesc şi adorm cu el în gând. Nu trece nicio zi fără să nu mă antrenez. Doar dacă sunt bolnavă şi nu mă pot ridica din pat renunţ la antrenamentele sub panou. Niciodată nu mi s-a părut baschetul un sport dificil şi chiar mă pregătesc tot timpul cu foarte mare plăcere", a povestit Teodora.

Primul antrenament

 „Sora mea practica acest sport de o jumătate de an, iar într-una din zile ea m-a convins să vin şi  eu la un antrenament de-al ei să văd ce înseamnă baschetul. Chiar din primul moment mi s-a părut un sport foarte atractiv şi interesant. Treptat, am început să vin tot mai des la antrenamente, iar la un moment dat mi-am dat seama că nu mai pot renunţa la baschet. Îmi intrase microbul în sânge", spune tânăra.

Sacrificii pentru baschet

Deşi era foarte mică atunci când a început să practice baschetul, Teodora s-a pregătit întotdeauna cu multă seriozitate şi nu a lipsit niciodată de la antrenamente. „Îmi place foarte mult ceea ce fac, iar baschetul face parte din viaţa mea. La început mi-a fost puţin greu, întrucât mă pregăteam cu băieţii, din cauza faptului că la Braşov nu exista o echipă feminină. Însă, antrenorii Gheorghe şi Eugen Roşu au avut grijă de noi şi ne-au ajutat să trecem mai uşor peste momentele dificile", a precizat sportiva.

Întrucât Teodora este componentă a loturilor naţionale, făcând parte din echipa de mini-baschet a formaţiei CSU Braşov, timpul liber este limitat, iar programul de pregătire este dificil. „În general, atunci când avem şcoală, ne antrenăm, în medie, cam trei ore în fiecare zi. În perioada vacanţei efectuăm şi câte două antrenamente zilnic. Pănă în urmă cu doar câteva luni nu aveam condiţii atât de bune de pregătire, dar de când s-au amenajat terenurile de la Liceul de Informatică, toată ziua ne-o petrecem pe suprafaţa de joc. Îmi place să mă antrenez cât mai mult şi să exersez diferite scheme de joc. Sunt conştientă că doar prin muncă şi sacrificiu pot ajunge acolo unde-mi doresc, să ating marea performanţă", crede Teodora Armanu, cea care din sezonul viitor va intra în ultimul an de mini-baschet.

Întrebări şi răspunsuri

Ce planuri de viitor ai?

În primul rând, îmi doresc să câştig cât mai multe trofee la mini-baschet, iar apoi să am evoluţii bune la junioare. Peste câţiva ani, normal că vreau să joc în echipa naţională, să obţin performanţe importante şi să mă remarc pe plan internaţional.

Visezi să evoluezi în campionatul american?

Orice baschetbalist sau baschetbalistă îşi doreşte să ajungă acolo. În Statele Unite este cel mai puternic şi valoros baschet din lume. Deocamdată este doar un vis să evoluez în SUA, dar sunt conştientă că doar de mine depinde ca acest vis să devină realitate.

Ce-i place

„Îmi place să joc tenis de câmp împreună cu prietenii sau cu sora mea. Totodată, ador să ascult orice gen de muzică, mai ales cea populară. În general, îmi place foarte mult să petrec cât mai mult timp în aer liber, alături de cei dragi", a menţionat tânăra sportivă.

Ce nu-i place

„Manelele nu sunt pe placul meu, pur şi simplu nu le suport. În acelaşi timp, chiar dacă am practicat câteva luni fotbalul, când eram mai mică, nu-mi place deloc acest sport. Nici să-l practic şi nici să mă uit la meciuri de fotbal. Mă plictisesc teribil", a conchis Teodora.

PROFIL

Născută. 21 decembrie 1999, la Braşov.

Studii. Elevă în clasa a V-a la Şcoala Generală Nr. 6 din Braşov.

Familie. Părinţi, două surori.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe brasov@adevarul.ro!

Pentru ultimele noutăţi din Braşov, click pe poza de mai jos: