Evoluţia psihică a copilului în familii de homosexuali. Cum se simt la şcoală când sunt întrebaţi despre numele părinţilor

Psihologi români explică rezultatele unor studii efectuate în diverse locuri de pe mapomond referitoare la evoluţia psihică şi socială a copiilor crescuţi în cupluri de homosexuali.

În luna iulie, Curtea Constituţională a României a avizat, cu unanimitate de voturi, iniţiativa constituţională care defineşte căsătoria ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie. CCR a constatat că iniţiativa legislativă a cetăţenilor, intitulată „Lege de revizuire a Constituţiei României”, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.150  şi art.152 din Constituţie.

Sunt peste 3 milioane de semnături adunate, care vor fi înaintate Parlamentului României, pentru introducerea în Constituţie a unor clarificări privind familia. Demersul este explicat prin faptul că, în Constituţie, există o menţiune care permite ambiguităţi şi se solicită precizarea fermă că cei doi soţi care compun o familie trebuie să fie un bărbat şi o femeie.

Dezvoltarea copilului în familiile de tip homosexual

„În societatea noastră – cea a Turnului Babel - se consumă sute de coli pe dezbaterea sterilă referitoare la modificările Constituţiei în ceea ce priveşte legiferarea şi recunoaşterea familiilor de homosexuali. Fără a putea fi consideraţi «înguşti la minte» dorim să atragem atenţia că nu am întâlnit în nicio abordare a celor care dispută acest subiect referitoare la modul în care se dezvoltă copiii în aceste cupluri comparativ cu cei care cresc în familii tradiţionale”, spune sociologul şi psihologul braşovean Aurelian Danu.

Acesta spune că românii au devenit aproape cu toţii suficient de ipocriţi şi egoişti încât nu se gândească decât la viaţa celor doi adulţi care trăiesc într-o relaţie homosexuală.

„Nu ne gândim că homosexualismul reprezintă o anumită categorie de devianţă psihologică şi socială.  Cercetătorii dezbat încă asupra cauzelor medicale, genetice, erditare, psihologice sau culturale ale homosexualităţii. Mai mult, aceasta a devenit – sub presiunea străzii – o problematică discutată ca fiind discriminatorie faţă de această minoritate. Cu certitudine nu este problema noastră – a societăţii în general – ce preferinţe sexuale au unele persoane, dar devine o problemă a noastră - şi nu una de discriminare – problematica copiilor din cadrul acestor cupluri”, a precizat Danu.

Conform unui studiu recent, publicat în Social Science Research şi realizat de către profesorul Mark Regnerus de la Universitatea din Texas, „acei copii care se nasc şi cresc în familii de homosexuali sau de lesbiene au dificultăţi mari de adaptare socială, comparativ cu copiii născuţi şi crescuţi în familii heterosexuale”.

Studiul relevă ideea ca mai ales copiii proveniţi din mame lesbiene sunt afectaţi, aceştia fiind cei mai vulnerabili în ceea ce priveşte adaptarea socială. Statisticile intreprinse în vederea elaborării studiului au scos în evidenţă faptul că aceşti copii au şanse mai mari să devină şomeri şi şanse mai puţine să aibă o relaţie sănătoasă şi stabilă cu cineva.

„Iată cum, atunci când – fără a gândi – punem în discuţie schimbarea Constituţiei credem noi că este obligatoriu să ţinem cont şi de astfel de argumente. Cum se simt aceşti copii la şcoală cand întrebaţi fiind despre numele părinţilor sunt obligaţi de statutul lor să afirme că pe mama lor «o cheamă David»  sau pe tatăl lor „îl cheamă Lavinia”?. Cum se dezvoltă personalitatea lor ne-a făcut măcar un moment să ne gândim? Cu siguranţă NU!”, este de părere specialistul braşovean.

El susţine că această „inconştienţă” ne determină să spunem că România – prin această dezbatere, renunţă la principiul familiei constituită pe principii heterosexuale, familia fiind socialmente constituită din mama, tată şi copiii acestora, cu menţiunea că, în afara acestui principiu, nu avem nimic cu aceste cupluri homosexuale: „Ele pot face ce doresc şi unde doresc. Însă poate ne-am considera „discriminaţi” şi noi, ceilalţi care credem în principiile tradiţionale ale familiei”. 

Cercetările asupra familiilor de homosexuali şi a celor de lesbiene sunt limitate şi cele mai multe dintre acestea au fost realizate pe homosexualii cu copii din căsătorii anterioare heterosexuale. Copiii categoriei respective nu sunt, susţine prof. univ .dr.  Iolanda Mitofan, inferiori celor din familiile obişnuite, în ceea ce priveşte adaptarea sau rezultatele activităţilor lor şi uneori s-a constatat că sunt mai toleranţi, mai puţin agresivi.

Un studiu britanic a descoperit că cei ai lesbienelor erau în mod tipic mai ataşaţi de partenerele lesbiene ale mamelor lor decât copiii din familiile normale faţă de tatăl lor. Deşi copiii nu sunt de obicei homosexuali, este probabil o exagerare să pretindem că orientarea sexuală a părinţilor nu influenţează eventualele înclinaţii către cei de acelaşi sex pe care le pot avea aceştia.

Problemele pe care le au copiii cu părinţi homosexuali se datorează în cea mai mare parte discriminării, hărţuielii şi violenţei la care sunt supuşi de alţii, fapt demonstrat de marele procent de victime şi suicid din rândul tinerilor. Ca şi cuplurile interrasiale, familiile de acest tip nu pot fi învinovăţite pentru prejudecăţile cu care se confruntă copiii lor. Diminuarea „valorilor familiale” ale majorităţii a determinat multe dintre problemele reale ale acestor familii. Cercetările - chiar mai limitate decât toate celelalte- referitoare la naşterea copiilor de către lesbiene în afara căsătoriei, descoperă copiii ca fiind bine îngrijiţi.

Partenerele lesbiene au tendinţa de a fi cooperante ca părinţi, deşi ele trebuie să împace dorinţa de a împărţi responsabilităţile de părinte cu faptul că doar una dintre partenere este mama biologică. De asemenea, definirea relaţiei copilului cu donatorul de spermă constituie o altă potenţială problemă.