Braşov: Ion Trocaru, poliţistul care nu lasă dosare cu „A.N.“

Braşov: Ion Trocaru, poliţistul care nu lasă dosare cu „A.N.“

Comisarul şef  Trocaru are un sfert de veac vechime în Poliţie şi se bucură când îi vede pe hoţi ori tâlhari încătuşaţi.

În 25 de ani de activitate în munca de Poliţie, comisarul şef  Ion Trocaru a trecut prin multe şi a văzut multe. A lucrat la început în cadrul unui Post de Poliţie comunal, iar acum este inspectorul şef al Regionalei de Poliţie Transporturi Braşov, structură în care sunt incluse şase judeţe.

Deşi s-a confruntat cu situaţii şi dosare grele, Ion Trocaru recunoaşte că perioada cea mai dificilă pe care a traversat-o a fost chiar înainte de 1989, când a fost la un pas de a fi dat afară din Poliţie.

„Sunt căsătorit cu o unguroaică, iar acest lucru nu era agreat de conducerea de atunci. Mai mult, socrii mei ieşiseră din ţară în interes de serviciu, aşa că am început să fiu, cum se spune, «lucrat informativ». Noroc că a venit Revoluţia şi am putut să-mi văd de meserie mai departe", ne-a spus comisarul şef Trocaru.

Şi, totuşi, în munca de zi cu zi a poliţistului, mai există nişte momente cu adevărat grele. „Simţi cum ţi se rupe sufletul în tine atunci când trebuie să anunţi rudele că unul dintre cei apropiaţi lor a murit călcat de tren. Sunt poliţişti care nici după ani de experienţă nu se încumetă să facă acest lucru. E şi mai greu când familia nu crede că a fost vorba de accident sau sinucidere şi susţin, fără nici o dovadă, varianta crimei. Au fost şi perioade crunte: am avut într-un an 27 de persoane lovite mortal de trenuri. Şi familiilor multora eu le-am dat vestea. Acest lucru te marchează", ne-a spus Ion Trocaru.  

Un pahar pentru un dosar

Trocaru spune că în activitatea sa nu a lăsat dosare cu „Autor Necunoscut": „I-am prins după câteva luni, după câţiva ani, uneori aproape din noroc sau întâmplare, dar nu am rămas cu dosare nerezolvate. Iar după câte un dosar mai greu, mi-a plăcut să ofer echipei un pahar de vin".

Comisarul şef  ne-a spus că în munca de Poliţie există şi perioade foarte grele, precum „anul 2006, când am făcut nu mai puţin de 35 de reţineri pentru tâlhării. Ne-am confruntat atunci inclusiv cu grupuri organizate pentru comiterea unor asemenea infracţiuni".

Ion Trocaru recunoaşte că, de-a lungul anilor, poliţiştii s-au confruntat şi cu lipsa unor dotări: „Nu cred că există poliţist de la Transporturi care să nu fi transportat cu drezina sau chiar cu maşina personală cadavrele celor tăiaţi de tren. Până prin 2000, cei de la Medicină Legală nu lucrau la sfârşit de săptămână, aşa că ne descurcam cum puteam. Şi, totuşi, îmi place munca la Poliţia Transporturi. Mai ales de când am realizat că sunt dosare pe care doar noi ştim să le rezolvăm".    

Profil:

Născut. 13.06.1961, Călimăneşti, jud. Vâlcea.

Studii. Facultatea de Drept, master în criminalistică.

Familie. Căsătorit, doi copii.

Ce-i place:

„Îmi place foarte mult meseria pe care o am. De aceea m-am şi făcut poliţist. Trebuie să recunosc că visam încă de când eram mic copil să ajung să fac muncă de poliţist. Cred că a fost vorba şi de destin", ne-a spus comisarul şef  Ion Trocaru.

Ce nu-i place:

„Nu-mi place faptul că, în ultimii ani, am fost nevoit să-mi neglijez într-o anumită măsură familia. Am pus pe primul loc profesia. Familia şi profesia sunt cele mai importante valori ale mele şi nu-mi place când trebuie să o neglijez e una, chiar dacă în favoarea celeilate", a precizat poliţistul.

Întrebări şi răspunsuri:

ll Dacă nu aţi fi ajuns poliţist, ce altă meserie aţi fi practicat?

Aş fi ales tot o meserie prin care să încerc să aplic legea. Poate aş fi lucrat ca procuror sau judecător. Chiar cred că este vorba de destinul meu. Mi-ar fi plăcut şi să fiu, eventual, medic. Totuşi, tot la uniformă, la haina militară, mi-a stat gândul în timpul copilăriei. A contribuit la aceasta şi educaţia primită de la părinţi.

ll Cât timp lipsiţi zilnic de acasă?

Aproape în fiecare zi sunt la muncă în jur de 10-12 ore, iar aceasta nu înseamnă că stau acest timp în birou. În munca de Poliţie trebuie să fi mereu la serviciu, aşa că şi în weekend sunt patru-cinci ore la muncă.