A murit ursul Max. După ce a fost chinuit şi ţinut captiv pentru a-i „distra” pe turişti, şi-a trăit ultimii ani în colţul de rai de la Zărneşti
0
Max, cel mai frumos urs din Sanctuarul Libearty, un animal care fusese extrem de chinuit până să fie adus la Zărneşti, a murit.
„Constelaţia Urşilor e acum cu mult mai luminoasă căci Max s-a alăturat Mayei, micuţului Hope şi tuturor blănoşilor pe care, deşi i-am iubit din tot sufletul, nu i-am mai putut ajuta să stea alături de noiloş”, a spus Paula Ciotloş, vicepreşedinte al Asociaţiei Milioane de Prieteni.
În urmă cu puţin timp, Max a fost scos din ţarcul care i-a fost casă în ultimii 12 ani. Cu ochii trişti şi temători, Monica şi Epizon – vecinele lui, şi-au luat atunci la revedere de la Max. Ursul în vârstă de aproape 22 de ani abia mai putea merge, aşa că medicii au decis scoaterea lui din ţarc şi mutarea în zona de carantină, la căldură, pe un pat moale de paie unde avea să primească tratament cu anti-inflamatoare şi analgezice puternice.
Din păcate, tratamentul nu a dat rezultate, starea lui s-a agravat, iar Max a paralizat complet pe partea din spate. Obosit să mai îndure atâta suferinţă fizică, Max a refuzat să mai mănânce şi să mai bea apă, iar inima lui a încetat să mai bată.
Un spectacol al cruzimii
Max a ajuns la Sanctuarul Libearty în urmă cu aproape 13 ani. Până atunci a locuit în faţa Castelului Peleş din Sinaia unde era cunoscut de toţi turiştii. Imaginea ursului imens, aproape negru, grăsun şi prietenos, care îi lăsa pe oameni să îl mângâie şi să îl fotografieze fără a fi închis într-o cuşcă, a păcălit mii de oameni. Aproape nimeni n-a vrut să vadă că întreg spectacolul lui Max era, de fapt, un spectacol al cruzimii, al privării de libertate, al dorinţei omului de-a face bani cu orice preţ şi de-a se mândri cu puterea sa absolută asupra unui animal şi, mai ales, asupra unui animal sălbatic.
Ochii mulţimii au fost ani de zile mai nevăzători decât ochii lui Max (înţepaţi cu ace pentru a-i ştirbi bietului animal posibilitatea de reacţie la apariţia oamenilor). În 2007 însă, animalul – orbit cu bună ştiinţă, cu colţii piliţi ca să nu poată muşca şi ameţit mereu cu medicamente, obligat să stea pe betoane ore întregi, a primit o nouă şansă de a-şi trăi viaţa. Îmbolnăvit şi îmbătrânit înainte de vreme, Max a ajuns la Libearty unde a trăit aşa cum a vrut el: în pădure, printre copaci, mirosind în voie florile, jucându-se cu beţe şi ronţăind mere şi morcovi.
„Singurul gând ce ne alină acum, la despărţirea de el, este că pe Max nu îl mai doare nimic, nimeni n-o să îi mai facă nici un rău şi nu va mai fi vreodată chinuit. Rămas-bun Max, nu vom uita niciodată ochii tăi frumoşi care n-au putut să vadă, dar au ştiut să ne arate cel mai frumos suflet si iubire sinceră”, au adăugat reprezentanţii AMP.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
