Dezvăluiri în exclusivitate: „Cum am devenit securist şi am desfiinţat reţeaua KGB-ului?! De sărăcie!”

Fiu al unui erou dispărut la Stalingrad, Bălan a părăsit Ziaristica şi a ales să fie securist, din cauza sărăciei. A copilărit în "satul nebunilor", Radu Negru. A mâncat ceai cu mămăligă, dar a reuşit să desfiinţeze reţeaua de informatori KGB din sud-estul României, ca şef al Contraspionajului.

La nici 40 de ani, era colonel de Securitate. A fost şef al celebrei UM 0910, despre care se credea că pregăteşte "terorişti arabi".

După 32 de ani petrecuţi în Departamentul Securităţii Statului, Ion Bălan afirmă că "nu poate spune exact ce-a fost Securitatea".

Acum, la 22 de ani de la Revoluţie, s-a decis să rupă tăcerea. Nu regretă nimic din ceea ce-a făcut. Afirmaţiile lui sunt tulburătoare.

"Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş face aceleaşi lucruri", ne-a spus fostul ofiţer de Securitate.

O rotiţă în angrenaj

Personaj incomod, Bălan a fost dat afară de două ori din serviciile secrete, aproape expulzat din Moscova, urmărit la rându-i şi pus în capul unei "liste a morţii", la Revoluţie, deşi se pensionase de câţiva ani din Secu'.

"Securitatea şi "armata de turnători", atât de blamată, au păzit ţara de invazia sovietică, de revenirea ruşilor. Acum se consideră că au făcut poliţie politică, dar vă spun că nimeni nu o să le dea vreodată de cap arhivelor fostei Securităţi. Sunt acolo şi tone de hârtii care vorbesc despre personaje şi fapte nereale. Unii au dat informaţii false, alţii au întocmit rapoarte fictive. Şi să nu uităm că, la început, muncitori cu patru sau şapte clase erau făcuţi ofiţeri de Securitate", mărturiseşte Ion Bălan.

"Ce am fost eu ca securist? O rotiţă în maşinăria de import de tip KGB sau o plăcuţă din blindajul scutului ţării mele", spune fostul ofiţer.

Orfan de război

Născut la Comăneasca, un sat "cu două uliţe, 40 de case şi o cârciumă", Ion Bălan şi-a pierdut tatăl la Stalingrad, pe când avea câţiva ani. S-a mutat împreună cu familia în Radu Negru, pe atunci comună, căruia i se spunea "satul nebunilor". "În copilăria mea de orfan, am păzit porci şi vaci, am muncit cu ziua pentru o pereche de bocanci sau pentru mâncare, dar n-am cerşit şi n-am furat, şi nu-mi este ruşine", povesteşte fostul "securist".

Bunicii erau unul liberal, celălalt ţărănist, iar tatăl său, a cântat "Treceţi batalioane române Carpaţii", cu legionarii din Comăneasca. Ulterior a luptat împotriva lor, ca militar, în timpul Rebeliunii, iar mai târziu contra ruşilor, la Stalingrad.

Rămas orfan de tată, Bălan a trecut cu greu de foametea din ‘47, a absolvit o şcoală profesională, o "facultate muncitorească" şi a muncit ca laminorist calificat. "Mergeam încălţat cu târlici şi îmbrăcat cu o manta soldăţească, primită în calitate de orfan de război, transformată în palton", povesteşte brăileanul.

De la Ziaristică la Secu'

În '53, era student la Ziaristică. Dormeau câte 50 de studenţi într-o cameră şi, când i s-a oferit ocazia, a plecat la Securitate, unde erau alte condiţii. Un prieten din cartier era deja securist şi era cazat la hotel, nu într-un cămin amărât, unde stăteau înghesuiţi studenţii de rând.

Întors la Brăila, Ion Bălan a primit dispoziţie ca, discret, să-i supravegheze pe românii care lucrau în unităţile sovietice de ocupaţe. Aici era sediul de rezervă al trupelor sovietice din Balcani.

"Oaspeţii sovietici" ocupaseră, povesteşte Bălan, toate marile hoteluri, restaurante, clădiri - sedii de comandament, locuinţe pentru militari şi familiile lor, garaje, spălătorii şi depozite. Colcăia oraşul de spioni KGB, iar Bălan trebuia să-i identifice şi să-i supravegheze discret. Informaţorii erau români. Unii veniseră din Basarabia, alţii cu tancurile ruseşti, cu divizia"Tudor Valdimirescu".

A refuzat să plece spion la Roma

După plecarea sovieticilor, tânărul şef al Contraspionajului, Ion Bălan, le-a spulberat toată reţeaua de turnători. Iar ruşii nu l-au iertat iertat niciodată.

Aflat în stagiu de perfecţionare la Moscova, în '61, brăileanul a fost la un pas de a fi expulzat, pentru "atitudine antisovietică".

Tocmai zburase Iuri Gagarin în Cosmos.
N-a ajuns bine în ţară, că a şi fost chemat la Bucureşti, pentru a fi informat că va lucra la DIE (Direcţia de Informaţii Externe), urmând să fie spion la Roma.
Pentru că nu i se asigura imunitate diplomatică, a refuzat, şi a fost dat afară.

A fost rechemat, însă, la scurt timp, pentru că era un securist integru, iar atitudinea-i antisovietică era agreată de şefii de la Bucureşti.

Bălan s-a ocupat, un timp, de marinarii străini de la Brăila. Îi ştia pe toţi contrabandiştii, pe toate curvele şi pe toţii marinarii din Port. A învăţat meserie de la doi foşti agenţi ai Siguranţei, oameni care au slujit sub două regimuri politice.

Fostul securist s-a apucat, la un moment dat, de scris piese de teatru, la îndemnul unuia dintre cei mai mari ziarişti români, Nicolae Carandino, deportat la Rubla. Culmea, deşi era ofiţer de Securitate, tot îi erau cenzurate piesele.

Carlos Şacalul la Brăila

Ion Bălan a trăit vremuri tulburi şi a avut parte de întâmplări ieşite din comun. A fost contemporan cu unii dintre cei mai temuţi terorişti. "Carlos Şacalul a fost la Brăila, dar nu în oraş, ci pe Dunăre. Călătorea cu un vas special pe traseul Brăila-Odessa, tur-retur, timp în care se discutau probleme importante ale "păcii mondiale", povesteşte brăileanul.

În septembrie '84, după un conflict cu Tudor Postelnicu, ministrul Internelor, Bălan a fost numit comandantul celebrei UM 0910 Bucureşti, unde erau pregătiţi arabii şi africanii şi unde li se preda acestora lecţii de contraspionaj şi contrainformaţii economice. Nici vorbă de "şcoală de terorişti", cum s-a crezut la Revoluţie.

După un an, mai precis în ianuarie 1986, colonelul Bălan, care avea 51 de ani, s-a pensionat pe caz de boală. Conflictul cu Postelnicu l-a determinat să aranjeze cu medicii un diagnostic ciudat ("Neadaptare la viaţa marilor metropole"). Adică, brăilean fiind, nu făcea faţă stresului din capital. N-a durat un an şi vestita 0910 a fost desfiinţată.

Fost securist, director de teatru

Colonelul a fost numit, în chiar anul în care a ajuns pensionar, director al Teatrului "Maria Filotti", succesor al maestrului Constantin Codrescu. Scrisese piese de teatru şi scenarii de film şi primise chiar premiul Uniunii Scriitorilor pentru "Martor şi Judecător".Într-o vreme în care festivalurile erau desfiinţate, Ion Bălan, fostul securist, a reuşit să organizeze, în 1987, primul Festival Naţional „Femeia în dramaturgia contemporană", apoi şi a II-a ediţie, în 1989.
Revoluţia avea să-l găsească în funtea teatrului brăilean. În noaptea de 20/21 decembrie, actorul George Şofrag striga „Trăiască Timişoara" din balconul apartamentului.

A fost cât pe ce să fie luat de miliţie, însă şeful său, Bălan, i-a spus primului secretar Lungu să-l lase în pace, că rezolvă el problema. Lucrurile se precipitau. Pe 22 decembrie, au venit la teatru doi „revoluţionari", care i-au cerut fostului colonel de Securitate să dea ordin teroriştilor să nu mai tragă. Culmea, în acel moment nu se pomenise, încă, de terorişti!

„Vezi unde te culci la noapte"

În aceeaşi zi, subtil, unul dintre şefii revoluţionarilor l-a avertizat pe Bălan că era în pericol.

„Au fost arestaţi toţi cei de la Securitate şi duşi către poligonul de la Muchea. M-am opus şi au fost duşi la Penitenciar. La Muchea, sigur ar fi fost împuşcaţi. Comandantul militar se gândeşte să aresteze cinci persoane care crede el că au legătură cu teroriştii şi, dacă se trage, să fie executaţi", i-a spus binevoitorul. Acesta l-a mai atenţionat pe directorul TMF „să aibă grijă unde se culcă la noapte".

Familia Bălan a plecat, în acea noapte, la rude, şi astfel a fost evitată o posibilă dramă.
Ce e mai trist, comunişti de frunte se transformaseră peste noapte în anticomunişti înverşunaţi. Mai mult, un fost informator striga în gura mare: „Să plece securistul!"

Sătul de impostori, Ion Bălan şi-a dat demisia din funcţia de director al TMF. A fondat mai târziu ziarul „Sportul brăilean" şi a fost o vreme jurist, pentru ca, în 1995, să fie chemat din nou director la teatru.

Aplaudat de francezi

În calitate de nou director, Bălan a pus la punct trei ediţii ale Festivalului Internaţional de Canto "Hariclea Darclee". A obţinut Marele Premiu la Festivalul Naţional de Teatru şi i-a uimit pe francezi cu celebra piesă "Chira Chiralina" (1999).

Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi director al cotidianului "Viaţa Brăilei", fostul ofiţer de Securitate şi-a împărţit, la un moment dat, diurna copiilor-actori cu care mersese în turneu. Pentru tot binele făcut şi rezultatele obţinute, a fost reclamat pentru abuz.
În semn de protest, regizoarea Cătălina Buzoianu a refuzat titlul de cetăţean de onoare al Brăilei.

"Viaţa mea a fost marcată de mai multe lumi. Dar din toate lumile, lumea teatrului a fost cea mai fascinantă", povesteşte Ion Bălan. În 2000, şi-a dat din nou demisia din funcţia de director, scârbit de "amestecul politicului în teatru".

La şpriţ cu Gheorghiu-Dej

Familist convins, Ion Bălan spune despre soţia sa, Angela, că a fost "generalul casei".
"Eu m-am ocupat întotdeauna doar de decontarea facturilor", spune ofiţerul pensionar. "De restul, s-a ocupat EA".
Despre generalul Pacepa, Bălan spune fără reţineri că a fost un simplu trădător şi că a fost protejatul Elenei Ceauşescu. Generalul Militaru, a fost spion KGB dovedit. Cât despre generalul Iulian Vlad, şeful Secirităţii în timpul Revoluţiei din '89, acesta "a salvat ţara de la un război civil".

"Securistul" Bălan păstrează nepieritoare amintiri cu cei pe care i-a cunoscut de-a lungul anilor. A fost de mai multe ori la şpriţ cu Gheorghiu-Dej, la restaurantul Bulevard din Brăila şi l-a ascultat cântând vestita melodie de ocnă "Bate-un vânt rece din Baltă/ la Chilia-n port".

L-a cunoscut, de asemenea, pe Nicolae Ceauşescu, pe Hruşciov şi Brejnev, pe Ion Iliescu şi Gheorghe Maurer. Doar era la Securitate, nu? Dar cele mai frumoase amintiri le are cu Fănuş Neagu, "Prinţul metaforei".
"Am fost contemporan cu mari oameni de stat. Da, dar şi ei au avut onoarea de a fi contemporani cu mine!", spune, râzând, fostul şef al Contraspionajului şi al Securităţii din Brăila, care le-a venit de hac spionilor KGB.

Epilog

De curând, Ion Bălan a scos de sub tipar cartea "Securist pe lista morţii". Va fi lansată, peste puţin timp, şi la Biblioteca "Panait Istrati".
Îşi povesteşte viaţa, trăirile şi scoate la lumină multe din întâmplările tinereţii, fără a nega faptul că Securitatea a fost, la început, o instituţie represivă. A fost, totodată, scutul ţării. Nu neagă faptul că România deţinea, atunci, arme secrete de temut şi că tremurau spionii din NATO de frica securiştilor români.

"Unii vor crede că am încercat să mă spovedesc, pentru a părea un om mai cumsecade. Dacă este o spovedanie, o fac în faţa tuturor, nu pentru iertare, ci pentru o dreaptă judecată", a spus fostul colonel de la Secu', brăileanul Ion Bălan.