Voievozi din subsolul istoriei naţionale şi poreclele lor bizare. Cine au fost Haidăul, Înecatul sau Prostul
0
Pe tronurile Principatelor Române, în Evul Mediu, s-a perindat un număr impresionant de voievozi. Majoritatea nu s-au remarcat prin nimic, doar prin stăpâniri efemere, lupte şi jefuirea populaţiei pentru a se menţine pe tron. Alţii au rămas de-a dreptul în subsolul uitat al istoriei.
Dacă de Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş sau Mihai Viteazul a auzit toată lumea, nu acelaşi lucru s-au putea spune, de exemplu, despre Radu ”cel chel” sau Radu Bădica. Şi sunt doar două exemple de voievozi obscuri, care au ajuns pe tronul Principatelor Române.
Din cauza războaielor civile dese cauzate de luptele pentru tron între numeroşii pretendenţi, Moldova şi Ţara Românească au încăput în mare parte a timpului pe mâinile unor conducători efemeri, preocupaţi mai mult să-şi ucidă rivalii şi să se menţină pe tron. Domniile însemnate, marcate de stabilitate politică şi economică au fost puţine, urmate mereu de perioade lungi de lupte între fiii legitimi şi nelegitimi, între nepoţi, unchi şi fraţi de domnitori. Mai ales că legislaţia medievală românească permitea oricui putea dovedi că este ”os domnesc“, fie şi din flori, să emită pretenţii la domnie. Boierii şi turcii susţineau pe cine plătea mai mult sau pe cine le servea interesele. Aşa se face că în Moldova şi Ţara Românească au ajuns personaje bizare, cu porecle de-a dreptul comice, domnitori efemeri în ţări răvăşite de război.
Radu „cel chel“ sau „fără minte“
După moartea lui Mircea cel Bătrân, Principatul Valahiei a fost aruncat în haos. Fiul său Mihail nu a apucat să domnească prea mult, fiind înlăturat de Dan al II-lea, urmaşul lui Dan I, fratele lui Mircea cel Bătrân. Nici Dan al II-lea nu s-a bucurat prea mult de domnie. Apare un nou pretendent în persoana lui Radu, un bastard a lui Mircea cel Bătrân, care revendică tronul. Acesta Radu al II-lea, după înscăunare este unul dintre voievozii obscuri ai Principatelor, cu o poreclă bizară. Mai precis, i se spunea „Praznaglava“, adică „cu capul gol“.
Radu ”cu capul gol” era unul dintre numeroşii copi din flori ai lui Mircea, dacă ar fi să luăm în seamă cronicile bizantine. Nu se ştie unde s-a născut şi ce a făcut până să apară pe tron. Probabil a fost găselniţa boierilor munteni care-l susţinuseră pe Mircea cel Bătrân în faţa urmaşilor lui Dan I, şi nu doreau să devină ţinta răzbunărilor Dăneştilor.
Radu al II-lea urcă pe tron în 1420, într-o perioadă tulbure, de război civil şi lupte cumplite pentru tron. Ca să obţină domnia, Radu Praznaglava ajunge să se închine de bună voie turcilor, tocmai pentru a fi ajutat să-şi menţină tronul. A domnit doi ani, din 1420 până în 1422, dar şi câteva luni din anul 1427, tot cu ajutorul turcilor. Specialiştii cred că porecla lui Radu se trage fie de la faptul că avea calviţie, ”cel chel”, ”cu capul gol“, aşa cum arată C.C. Giurescu sau Constantin Rezachevici, fie pentru că era considerat fără minte, adică „cap gol“, fără creier, aşa cum consideră Nicolae Iorga.
Haidăul, voievodul înecat în Marmara
Un alt Radu, cu o poreclă la fel de ciudată, apare pe scena istoriei, cu aproape o sută de ani mai târziu, şi tot în Ţara Românească. Se numea Radu Ilie şi era copil, probabil din flori, al lui Radu de Afumaţi, celebru voievod războinic, ajuns simbol al luptei anti-otomane. Pe scurt, se trăgea din neamul Drăculeştilor. Nu se ştie nici despre el când şi unde s-a născut. A fost unul dintre cei mai efemeri voievozi, reuşind să domnească doar câteva luni.
Se ştie doar că a pribegit prin Transilvania şi a reuşit să obţină sprijinul împăratului romano-german pentru obţinerea tronului. Habsburgii erau interesaţi în numirea unui domnitor fidel lor, în loc lui Mircea Ciobanul, un domn închinat turcilor. În anul 1552, cu o armată de mercenari, tocmită cu bani habsburgici, Radu Ilie pătrunde în Ţara Românească şi îl bate pe Mircea Ciobanul la Măneşti.
Voievodul învins fuge la turci. Radu Ilie se bucură de domnie doar câteva luni, reuşind să mute capitala la Târgovişte. Mircea Ciobanul vine cu ajutor turcesc şi îl alungă din Valahia. Se refugiază din nou în Transilvania şi se zbate din nou să ia tronul. Este dat însă pe mâna turcilor, care-l îneacă în Marea Marmara. Interesantă este porecla lui Radu Ilie. I se spunea ”Haidăul“. Una dintre versiuni arată că această porecla venea de la faptul că era căpitan de haiduci, adică trupe neregulate de mercenari din zona balcanică.
Vlăduţ, voievodul înecat, cu tot cu cal, după o beţie
Unul dintre voievozii obscuri, dar cu o moarte de pomină, a fost Vlad al VI-lea. I se spune ”Înecatul” după o păţanie tragico-comică. Acesta era fiul lui Vlad cel Tânăr şi strănepot al lui Vlad Dracul. La fel, nu se ştie unde şi când s-a născut. Este cunoscut doar că a servit intereselor otomane de a scăpa de Moise, un alt voievod obscur, dar care a îndrăznit să se împotrivească stăpânirii turceşti dar şi a plăţii haraciului legiuit.
Aşadar Vlad al VI-lea vine în Ţara Românească în anul 1530, în fruntea unei oştiri turceşti. Îl alungă pe Moise, după ce câştigă bătălia de la Viişoara şi ajunge voievod al Valahiei. Domneşte, în mod surprinzător, doi ani.
Politica sa este caracteristică perioadei de război civil prin care trecea Ţara Românească. Pe scurt, este preocupat să scape de rivalii din familia Craioveştilor şi încearcă să rămână pe tron. Mai că a fost înlăturat într-o tentativă a boierului Drăghici, dar a scăpat basma curată după ce unul dintre oamenii săi l-a ucis pe pretendent.
În plus, se căsătoreşte şi cu fiica lui Petru Rareş pentru a obţine mai mult prestigiu, dar şi speranţa unei alianţe cu puternicul voievod moldovean. Avea însă să moară stupid. S-a îmbătat cumplit şi a reuşit să se înece cu cal cu tot, într-un râu.
Ciubăr, Joldea şi Potcoavă, domnitori din goana calului
Nu doar în Ţara Românească au apărut astfel de domnitori efemeri. În Moldova au fost voievozi care au domnit doar o lună, cel mult două. Erau domnitori de compromis, care au profitat de situaţii de criză pentru a obţine tronul.
Unul dintre aceştia a fost Ciubăr Vodă. Nu se ştie de unde-i venea porecla atât de ciudată. Se ştie doar că a domnit doar două luni în Moldova, de la sfârşitul lui 1448. Constantin Rezachevici arăta că acest Ciubăr Vodă era de fapt un nobil ungur, pe numele real Csupor de Monoszlo, originar din Croaţia. Acesta era comandant în armatele lui Iancu de Hunedoara şi a fost trimis în Moldova să-l ajute pe Petru al III-lea, împotriva lui Roman al II-lea, în timpul războiului civil din acest principat est-carpatic. Ciubăr îşi face treaba, iar Petru al III-lea ajunge domnitor.
Noul voievod al Moldovei moare subit în octombrie 1448. Nobilul ungur ajunge pe tronul Moldovei. Se retrage după două luni lăsând locul lui Alexăndrel. Iar apoi dispare de pe scena istoriei. Unii cred că i s-a spus Ciubăr, tocmai fiindcă moldovenii nu puteau să-i pronunţe cum trebuie numele. Cu această poreclă apare şi în Letopiseţul de la Putna, unde scrie că „Şi a domnit Ciubăr două luni”.
Ciubăr nu deţine însă recordul la zile puţine de domnie. Ioan Joldea a reuşit performanţa de a fi domn al Moldovei doar câteva zile. Joldea era comis, adică un mare boier, în serviciul lui Petru al VI-lea Rareş, fiul lui Petru Rareş. Petru al VI-lea Rareş era un voievod turcit care a însoţit armatele otomane în devastarea Transilvaniei. A fost ucis de boieri în tabăra de vânătoare de la Ţuţora, în anul 1552. Cu sprijinul celor din familia Moghilă, mai ales, Joldea a fost ales domnitor, după ce au îngropat în taină cadavrul lui Petru al VI-lea Rareş.
Alexandru Lăpuşneanu, susţinut de polonezi, dorea şi el tronul. În timp ce pleca către Suceava să se înscăuneze, Joldea face un popas la Şipote. Este prins de oamenii lui Lăpuşneanu, crestat la nas, ca să nu mai fie eligibil pentru domnie ( n.r. cei mutilaţi, însemnaţi, nu aveau acest drept), iar apoi trimis în călugărie.
Tot de numai două luni de domnie s-a bucurat şi Nicoară Potcoavă, un personaj romantic, dar efemer al istoriei Moldovei. Acesta era pe jumătate armean, frate cu celebrul Ioan Vodă cel Cumplit. Înainte de a ajunge domn în Moldova, a fost hatman de cazaci. Era atât de viteaz şi puternic încât a intrat în folclorul căzăcesc ucrainean sub numele de Ioan Sarpega. Porecla sa ciudată vine de la forţa lui Nicoară. Era capabil să îndoaie potcoavele cu mâinile goale.
Devenind faimos în rândul cazacilor şi polonezilor, Nicoară îl răstoarnă cu ajutorul oamenilor săi, dar şi al unei părţi a boierimii pe Petru Şchiopul, omul turcilor de pe tronul Moldovei. Nicoară ajunge domn în noiembrie 1577. Victoria lui Potcoavă îi face pe turci să trimită o armată însemnată în Moldova. La sfârşitul lui decembrie 1577, după aproximativ două luni, Nicoară Potcoavă este înfrânt şi ucis. În locul lui a fost pus tot Petru Şchiopul.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
