Povestea ruşilor lipoveni. Au preferat să-şi părăsească ţara decât să-şi abandoneze tradiţiile şi credinţa

0
0
Fabrica de lumânări a familiei Iacovlov din Botoşani FOTO Cosmin Zamfirache
Fabrica de lumânări a familiei Iacovlov din Botoşani FOTO Cosmin Zamfirache

În Botoşani se află una dintre cele mai importante comunităţi de lipoveni din România. Ei sunt urmaşii ruşilor conservatori care şi-au părăsit ţara din cauza persecuţiilor religioase. Au fost, din punct de vedere economic, una dintre cele mai importante minorităţi din nordul Moldovei.

Cu siguranţă toată lumea din România a auzit de lipoveni. Ştiu că vorbesc o limbă slavă, că fac cel mai bun borş de peşte şi că reuşesc să cultive cele mai bune legume. Puţini cunosc însă istoria zbuciumată a acestei comunităţi care şi-a părăsit ţinuturile natale doar pentru a-şi păstra tradiţiile religioase şi portul. 

În judeţul Botoşani, se află una dintre cele mai importante comunităţi de lipoveni din România, după cea din zona Dobrogei. În secolul al XIX-lea şi la începutul secolului XX, lipovenii au avut o importanţă economică deosebită reuşind să aprovizioneze pieţele cu trufandale, peşte, dar şi bunuri de uz gospodăresc. Şi astăzi, comunitatea lipovenilor botoşăneni se străduieşte să-şi păstreze tradiţiile

Viaţă de rascolnic: ars pe rug, alungat şi lăsat fără avere

Lipovenii din Botoşani, dar şi din România, în general, sunt urmaşii rascolnicilor ruşi din secolul al XVII-lea. Pe scurt, sunt ruşi get-beget plecaţi în pribegie, pe motive religioase (n.red. rascol înseamnă schismă, cu alte cuvinte rascolnici înseamnă schismatici). Povestea lor începe în anul 1654, atunci când Patriarhul Nikon al Rusiei a dorit să facă o reformă în sânul Bisericii Ruse. Mai precis, a observat diferenţe faţă de ritualul ortodox grecesc şi a dorit să uniformizeze, cu acesta şi textele şi ritualurile religioase ruseşti. Aparent, schimbările nu sunt majore. S-a intervenit într-o frază din textul crezului, adică în loc de ”şi în Duhul Sfânt, Adevăratul Domn şi Făcător de Viaţă”, Nikon a decis să fie ”Şi în Duhul Sfânt, Domnul, de Viaţă Făcătorul”.

rrgfdgf

Biserica lipovenească din Botoşani FOTO CNIPT Botoşani

Apoi s-a decis schimbarea modului în care se făcea semul crucii. Din gestul tradiţional rusesc cu două degete, s-a ajuns la semnul crucii cu trei degete împreunate. La acestea se adaugă alte modificări de ritual, precum numărul de prescuri sau modul în care se cântă Aleluia. Ovidiu Ivanov, preşedintele comunităţii lipoveneşti din Botoşani, spune că pentru rusul de rând toate aceste schimbări au fost bulversante şi o îndepărtare faţă de tradiţie şi credinţa adevărată. Tocmai de aceea, reformele lui Nikon au fost întâmpinate cu ostilitate de o parte a clerului şi al populaţiei. „Aceste schimbări au fost întâmpinate cu un refuz ferm din partea unui grup important al clericilor şi credincioşilor ruşi. Pentru rusul de rând, a trăi în afara credinţei strămoşeşti era de neacceptat”, a precizat liderul lipovenilor din Botoşani. Patriarhul Nikon, sprijinit de ţarul Alexei Mihailovici Romanov, tatăl celebrului Petru cel Mare, a fost însă intransigent în aplicarea reformei.

oioiiuyuiyiuykhj

Ovidiu Ivanov şi o parte a muzeului de la comunitatea lipovenilor botoşăneni FOTO Cosmin Zamfirache

Toţi cei care s-au opus au fost numiţi rascolnici, adică schismatici şi aspru pedepsiţi. Au fost arşi de vii, torturaţi şi lăsaţi fără agoniseală. Nu au fost iertaţi nici boierii sau înaltele feţe bisericeşti precum Makarie de Novgorod sau faimoasa boieroaică Morozova. Lucrurile s-au complicat şi mai mult pentru rascolnici odată cu reformele sociale ale Petru cel Mare, care le cerea ruşilor să trăiască după model occidental, să renunţe la moda rusească tradiţională şi la bărbi. Torturile, prigoana şi tot acest avânt de reforme în societatea rusă a fost prea mult pentru mulţi rascolnici ruşi. Astfel că au lăsat totul în urmă şi au plecat în pribegie doar pentru a-şi păstra tradiţiile. „Nu au avut de ales şi au fost nevoiţi să ia calea pribegiei plecând spre diferite ţinuturi unde au fost lăsaţi să-şi practice liberi credinţa. Dezideratul lor cel mai important era acela de a-şi păstra neschimbată credinţa străbună. Au lăsat în urma lor, case, avuţii, au luat cu ei doar icoane şi cărţi.”, a precizat Ovidiu Ivanov.

Legumicultori, negustori, lumânărari şi dizidenţi

Lipovenii au ajuns în Principatele Române, în secolul al XVIII lea, în zona Moldovei şi a Dobrogei. În Moldova s-au stabilit comunităţi de ruşi rascolnici, cu precădere pe teritoriul de astăzi al judeţelor Suceava, Galaţi, Vaslui şi Botoşani. În municipiul Botoşani, lipovenii, aşa cum erau numiţi în Moldova, se presupune după un lider al lor, Filipov, s-au aşezat la marginea oraşului. Acel loc este cunoscut şi astăzi drept mahalaua lipovenească, locul nefiind ales întâmplător, întrucât dispunea de suprafeţe de teren bune pentru agricultură, dar şi zone mlăştinoase. „S-au aşezat în această zonă mărginaşă a oraşului, mlăştinoasă, dar care oferea posibilitatea de a pune în practică principala lor îndeletnicire, legumicultura, grădinăritul. Primul lucru pe care l-au făcut a fost ridicarea unei biserici. La început de lemn, apoi la 1850, actuala biserică, de zid, cu hranul Naşterea Maicii Domnului. S-au sprijinit reciproc şi s-au integrat perfect în peisajul societăţii botoşănene”, spune Ovidiu Ivanov.

 kljgkls

Instrumente tradiţionale lipoveneşti FOTO Cosmin Zamfirache

Lipovenii au practicat şi comerţul, mai ales cu alte comunităţi de ruşi rascolnici de pe teritoriul de atunci al României. Pe scurt, duceau din Botoşani grâne şi aduceau de la Galaţi peşte. Aşa se face că lipovenii au devenit principalii furnizori de trufandale, verdeţuri şi peşte ai pieţelor din nordul Moldovei. Peştele şi legumele au devenit un adevărat brand lipovenesc, mai ales la Botoşani. Totodată, au început să confecţioneze obiecte de uz casnic sau religios. Un important membru al comunităţii lipoveneşti, Pavel Iacovlov, a ajuns să pună, în secolul al XIX-lea, la Botoşani, o industrie care l-a făcut faimos în toată ţara, dar şi peste hotare. „Dincolo de legumicultură, care era foarte vizibilă, prin faptul că Piaţa Centrală din Botoşani era dominată de produsele lor, lipovenii participau la amenajări hidrografice, erau vestiţi apicultori, pomicultori, frânghieri. Făceau comerţ, ceea ce le oferea venituri consistente.

vcbcnttrtr

Port tradiţional şi obiecte casnice FOTO Cosmin Zamfirache

Au contribuit la dezvoltarea oraşului atât economic, cât şi cultural. Unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai comunităţii a fost şi Pavel Iacovlov, cel care a deţinut cea mai mare fabrică de lumânări, cu renume în ţară şi străinătate, cu un număr record de angajaţi pentru acea vreme, explică Ivanov. De altfel, fiul lui Pavel Iacovlov, Ioan, a ajuns pentru două mandate, primar al Botoşaniului. Tot din familia Iacovlov provenea şi una dintre primele victime ale regimului comunist din România. Studentul Sergiu Iacovlov, din Botoşani, a fost ucis după revoltele studenţeşti anti-comuniste, de la sfârşitul anilor 40.  

„Nu e uşor să ne păstrăm aceste valori”

În momentul de faţă, comunitatea lipovenească din Botoşani este formată din aproape 1.200 de membri, care încearcă să-şi menţină tradiţiile, Biserica fiind centrul vieţii lipovenilor botoşăneni şi astăzi, după 400 de ani. În cartierul lipovenesc a fost amenajat în anii 90 şi un centru cultural şi social, unde lipovenii se întâlnesc şi încearcă să menţină tradiţiile, sărbătorile. Copiii învaţă limba rusă, dar şi obiceiurile acestei comunităţi. „Facem eforturi foarte mari pentru că nu este uşor în ziua de astăzi să ne păstrăm aceste valori identitare. Şi aici ne referim la limba noastră maternă, la cultura şi istoria noastră. Un număr de 22 de copii studiază limba rusă modernă. În centrul nostru cultural desfăşurăm numeroase activităţi cu membrii comunităţii. Centrul cultural poartă numele lui Corneliu Finaşcu, cel care după Revoluţia din 1989 s-a preocupat de cumpărarea şi renovarea acestui sediu”, adaugă Ivanov. Totodată de pe 2 iunie 2021, la sediul comunităţii lipoveneşti din Botoşani a fost deschis un muzeu al lipovenilor botoşăneni, cu multe obiecte de valoare materială şi spirituală. 

Vă recomandăm să citiţi şi:

Ce este şi cum se prepară malasolca, reţeta cu peşte a lipovenilor. I-a marcat copilăria lui Ivan Patzaichin

Gospodăriile lipovenilor din Jurilovca şi Sarichioi prind din nou culoare. Iniţiativa inedită a unei asociaţii de promovare turistică

Mai multe - Botoşani

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite