Lipoveancă din Dobrogea, stabilită în Italia: „Să spui că eşti rus a devenit aproape ruşinos, dacă nu chiar periculos“
0
Naty Dănilă Popescu, o lipoveancă din Dobrogea, care s-a născut şi a crescut în Carcaliu, satul din Tulcea făcut vestit de Terente cel supranumit „regele bălţilor“, a mărturisit că, în contextul războiului din Ucraina, ruşii lipoveni poartă o grea povară. Naty locuieşte în Italia, la Torino şi a strâns ajutoare pe care le-a trimis acasă, la Carcaliu, acolo unde s-au refugiat mai mulţi ucraineni.
Aşa cum au procedat comunităţile de ruşi lipoveni din Tulcea, şi ea, de departe, din Torino, Italia, Naty Dănilă Popescu a strâns fonduri şi ajutoare pe care le-a trimis în Carcaliu, acolo unde au fost primiţi refugiaţi ucraineni. „Am reuşit sa strângem atât bani, cât şi alimente, produse de igienă, îmbrăcăminte. Banii pe care i-am strâns au fost folosiţi pentru a cumpăra lemne pentru centrul cultural unde sunt cazate mămici cu copii mici“, ne spune tânăra lipoveancă.
Pentru prima dată, centrul cultural din satul său, o aşezare cu o populaţie îmbătrânită, aproape pustie, este plin de viaţă, devenind locul unde au găsit pace mai multe femei ucrainene şi copiii lor. „Dacă situaţia nu ar fi una tragică, absurdă, dureroasă şi injustă, aş îndrăzni să spun că mă bucur că satul meu a prins viaţă datorită acestor femei. Femei ce poartă pe umerii lor slabi şi fragili o lume întreagă şi a căror misiune va fi să reconstruiască o ţară pusă la pământ. Sunt mândră mai mult ca niciodată de oamenii mei, de lipovenii mei, care şi-au deschis casele, pensiunile, centrele culturale, sufletele şi inimile pentru toţi cei care au avut nevoie“, spune Naty Dănilă Popescu.
Centrul cultural din Carcaliu FOTO NDP
Tânăra care a crescut în satul de pe malul Dunării Vechi nu şi-a ascuns niciodată rădăcinile slave, lucrarea sa de licenţă numindu-se „Sufletul rus al poporului român“.
„Este un fel de călătorie până în adâncurile rădăcinilor mele, în încercarea mai mult sau mai puţin timidă de a înţelege cine sunt şi de unde vin. În acelaşi timp, a fost şi dorinţa de a lăsa mărturie în limba italiană despre românii cu suflet rus, adică lipovenii din România“, explică Naty.
Însă, de când a început războiul din Ucraina, ea este întrebată mereu dacă „este cu ruşii“. „Dacă ar fi fost să primesc cel puţin un euro pentru fiecare dată în care am fost întrebată zilele acestea «Naty, tu eşti cu ruşii?!», probabil că la ora actuală aş fi un om bogat. Să fii sau să declari că eşti rus a devenit aproape ruşinos, dacă nu chiar periculos“, mărturiseşte ea.
Mărturisirea ei de credinţă este următoarea: „Eu sunt cu ruşii, da. Şi cu ucrainenii. Cu românii. Cu italienii. Cu africanii. Cu toate popoarele lumii care îşi doresc să trăiască într-o lume liberă, unde drepturile fiecăruia sunt respectate, unde există egalitate şi iubire faţă de propriii semeni. Eu am crescut până la 18 ani într-o Dobroge multiculturală, alături de zeci de grupuri etnice, unde am învăţat ce înseamnă unitatea în diversitate. Apoi am ajuns într-un Torino şi mai multicultural, unde am cunoscut toate naţiile lumii, învăţând că singura diferenţă între mine şi un african e doar culoarea pielii. Pentru că atunci când vorbim, descoperim să lucrurile care ne unesc sunt cu mult mai multe decât cele care ne despart“.
Consideră că este total deplasat şi infantil să cataloghezi un întreg popor din prisma celui care vremelnic îl conduce. Este cu atât mai mâhnită atunci când aude mărturii de-ale ruşilor asupra cărora a început o prigoană în întreaga lume. „A început o adevărată vânătoare de ruşi peste tot în lume: nu mai vor să fie serviţi, sunt înjuraţi, magazinele lor boicotate şi exemplele pot continua. Să boicotezi compania rusească care face afaceri cu statul e un lucru, dar să te iei de micul întreprinzător care vinde icre şi siliotcă (n.r. peşte afumat), e chiar aberant“, consideră ea.
Se încarcă comentariile...
