Trump crește presiunea. Cum încearcă Washingtonul să provoace colapsul regimului de la Havana fără a declanșa o invazie militară

Administrația Trump se pregătește pentru un potențial colaps al guvernului totalitar din Cuba, fenomen ce s-ar putea produce chiar în cursul acestei veri. În culise, Pentagonul a simulat deja noi planuri de răspuns militar pentru cazul în care insula va coborî în haos, au dezvăluit oficiali americani pentru publicația Axios.

SUA strâng lațul în jurul Cubei/FOTO:EPA/EFE

Președintele Donald Trump nu a autorizat o invazie militară și preferă o tranziție pașnică către o Cubă liberă. Din acest motiv, strategia Casei Albe se bazează pe o strangulare economică treptată, prin sancțiuni severe menite să sufoce regimul de la Havana într-o constrângere în ritm încetinit.

„Cea mai bună modalitate de a descrie acest fenomen este «acceleraționismul»”, a declarat un înalt oficial al administrației, referindu-se la filosofia care promovează grăbirea colapsului social.

Dar nu vrem încă să lichidăm regimul. Există o metodă în toate acestea, totul se desfășoară în etape”, a explicat un oficial de rang înalt din cadrul administrației.

Această tactică metodică este menită să îi ofere timp liderului de la Washington – în prezent profund implicat în negocierile de pace cu Iranul – înainte de a se concentra decisiv asupra Cubei.

Lovitura de grație: tăierea cordonului ombilical venezuelean

Pentru a aduce Cuba în genunchi, Washingtonul a vizat mai întâi linia sa vitală de aprovizionare: Venezuela. Regimul socialist de la Caracas, condus de Nicolas Maduro, menținea Havana pe linia de plutire prin livrări masive de petrol care alimentau rețeaua energetică a insulei și îi asigurau o sursă de venituri din export.

Situația s-a schimbat radical după data de 3 ianuarie, când Maduro – pus sub acuzare în SUA pentru narco-terorism încă din 2020 – a fost capturat în cadrul unei operațiuni speciale americane. Ulterior, livrările gratuite de petrol către Cuba au fost stopate, aruncând insula într-o criză economică fără precedent.

Pe fondul acestei deteriorări, Comandamentul de Sud al SUA (SOUTHCOM), care supervizează operațiunile militare din Caraibe, a organizat simulări interinstituționale pentru a pregăti o eventuală acțiune militară în Cuba. Oficialii subliniază că „totul este pe masă”, deși nicio invazie nu este iminentă. Planurile strategice iau în calcul potențialele revolte populare cauzate de penele de curent și lipsa alimentelor în timpul verii cubaneze.

Un nou tip de embargo

La 1 mai, Donald Trump a semnat un ordin executiv prin care a impus „sancțiuni secundare” ce vizează companiile străine care derulează afaceri cu gigantul holding militaro-industrial cubanez GAESA. Efectele au fost imediate: compania minieră canadiană Sherritt International și marii operatori de transport maritim CMA CGM și Hapag-Lloyd și-au suspendat operațiunile din Cuba.

„Nu am mai văzut niciodată o asemenea presiune. Este un joc complet nou”, explică Max Meizlish, fost oficial al Departamentului Trezoreriei specializat în sancțiuni.

Arhitectul acestei politici dure este secretarul de stat Marco Rubio, cel care coordonează mesajele administrației împotriva GAESA. Presiunea a fost dublată pe linie juridică: Departamentul de Justiție a deschis un dosar penal împotriva lui Raul Castro pentru doborârea unor avioane civile în 1996, iar SOUTHCOM a trimis în regiune grupul de atac al portavionului Nimitz.

Cele trei mari diferențe față de scenariul din Venezuela

Deși punerea sub acuzare a lui Castro a stârnit comparații cu operațiunea de schimbare a regimului din Venezuela, oficialii de la Washington subliniază trei diferențe majore care complică ecuația cubaneză:

1. Lipsa unei alternative politice clare

Spre deosebire de cazul Venezuelei, unde Washingtonul o identificase pe Delcy Rodriguez ca potențial lider interimar înainte de înlăturarea lui Maduro, în Cuba SUA nu au selectat încă oficiali capabili să preia puterea în cazul prăbușirii regimului.

2. Descentralizarea puterii

Capturarea lui Raul Castro nu ar genera o reorientare automată a Cubei către SUA. Clanul Castro a început de trei decenii tranziția de la conducerea autocratică deținută de un singur om către o structură birocratică difuză, marcată însă de incompetență și paralizie decizională.

3. Rolul Congresului SUA

Embargoul asupra Cubei este codificat în legislația americană (Legea Helms-Burton) și nu poate fi anulat prin simplu decret prezidențial. Normalizarea relațiilor depinde de condiții stricte, precum eliberarea deținuților politici și organizarea de alegeri libere, un aspect monitorizat strâns de comunitatea conservatoare a exilaților cubanezi din Miami.

Strategia Casei Albe nu include doar sancțiuni, ci și asistență umanitară condiționată. Washingtonul a anunțat un ajutor de 100 de milioane de dolari pentru poporul cubanez, cu condiția ca fondurile să fie distribuite exclusiv prin intermediul Bisericii Catolice și al organizațiilor caritabile, ocolind structurile guvernamentale.

De la Havana, ministrul de externe Bruno Rodriguez Parrilla a acuzat Washingtonul și în special pe Marco Rubio că manipulează opinia publică pentru a justifica o intervenție militară. Cu toate acestea, logica Washingtonului rămâne neschimbată: „Noi avem timp. Regimul de la Havana, nu”.