Comunităţile de ruşi din Dobrogea şi-au deschis casele pentru refugiaţii din Ucraina
0
Oamenii din Sarichioi, aşezarea dobrogeană unde se află cea mai mare comunitate de ruşi lipoveni din România, şi-au deschis larg casele pentru a-i ajuta pe ucrainenii care fug din calea războiului.
Comunitatea rusă din Tulcea s-a mobilizat alături de toată România. În Sarichioi, acolo unde trăiesc cei mai mulţi ruşi lipoveni din ţară, se strâng ajutoare, iar Alexandru Filip, un tânăr investitor, a cărui soţie este rusoaică, şi-a pus la dispoziţie pensiunea pentru femei şi copii din Ucraina.
Mai mult decât atât: în weekend, le-a pus pe femeile ucrainene că gătească produse tradiţionale şi au deschis larg uşile tuturor celor care au dorit să guste din aceste bunătăţi şi să doneze o sumă de bani.
La mare cinste a fost „suluguni in lavash“, un fel de pită georgiană, bine rumenită, cu umplutură de caşcaval topit, de brânzeturi cu mărar şi carne tăiată mărunt. „În doar două zile, am reuşit să strângem 15.500 lei din donaţii, bani pe care i-am împărţit în mod egal celor 16 persoane refugiate la noi şi altor şase persoane implicate în bucătărie de la pensiunile din sat“, anunţă Alexandru Filip.
Refugiaţi ucraineni la Sarichioi FOTO Casa Filip
Pe lângă localnicii care au adăpostit refugiaţi, primarul Vitali Finoghen a pregătit mai multe camere la centrul comunităţii de ruşi-lipoveni unde se pot adăposti până la 10 persoane. Alte spaţii au fost amenajate în clădirea magazinului. În plus, mulţi localnici au anunţat că sunt gata să-i primească pe fraţii lor ucraineni.
„Verişoarele mele din Rusia nu cred că suntem atacaţi“
O parte dintre ucrainenii din Tulcea sunt în Vama Isaccea, acolo unde asigură serviciile de voluntariat, traducând în limba română solicitările refugiaţilor care nu ştiu limba română, iar restul au rămas în oraşul Tulcea, pentru a-i primi pe cei care fug din calea războiului. Cele câteva camere de la etajul sediului uniunii s-au transformat în „acasă“ pentru musulmani şi ucraineni laolaltă. Împart împreună bucatele şi paturile, iar cei mici jucăriile.
Momentan, aici s-au refugiat doi ucraineni din Ismail, împreună cu cei trei copii ai lor, doi băieţi gemeni de doi ani şi o fetiţă de 9 ani. Alexei avea propria afacere, mai multe sere în care cultiva de toate, iar Tatiana era învăţătoare. Au ajuns în România pe 3 martie şi nu ştiu unde vor pleca. Ar rămâne aici, întrucât vor să se întoarcă la vieţile lor cât de mai curând. Până atunci, se bucură de pace şi spun că nu le mai este frică. „S-au auzit bubuiturile, iar de vreo patru zile au început alarmele să sune. Nu plecam, însă m-a sunat fratele care este marinar pe un vapor în Africa şi mi-a zis să strângem şi să fugim. Nici acum nu ne vine să credem că ne-au atacat ruşii. Am început să cred că este război când am mers la o benzinărie şi era o coadă de un kilometru. Am mers la alta şi coada era şi mai mare“, spune bărbatul.
Alexei si Tatiana din Ismail FOTO Călin Gavrilaş
Tatiana are trei verişoare în Rusia, care nu cred că Ucraina a fost atacată. „Ne spuneau că ni se spun nouă minciuni. «Aţi văzut voi cu ochii voştri? Vi se spun minciuni, vă amăgesc»“, aşa îmi spuneau“, povesteşte tânăra femeie.
Au rămas emoţionaţi de primirea care li s-a făcut în vamă, dar şi de felul în care sunt ajutaţi la adăpost. Au plecat cu ce aveau pe ei, pentru a lăsa loc destul în geamantane pentru hainele micuţilor, care „se zoiesc“.
Maria Efimov, membru fondator al Uniunii ucrainenilor din România, alături de Alexandru Chiselef, muzeograf, pregătesc cutii pentru a le trimite în Ucraina, pe linia frontului. „Strângeam de toate: haine, încălţăminte, medicamente de primă necesitate, produse de igienă, truse de prim-ajutor. Mă uit acum la Kiev şi plâng. Am stat anul trecut zece zile acolo, era un rai. Acum plâng când văd cum arată“, mărturiseşte femeia.
Se încarcă comentariile...
