Cum au omorât ruşii 400 de români. Unul dintre cele mai cumplite măceluri înfăptuite de bolşevici
0După ocuparea Bucovinei de Nord, trupele sovietice au fost acuzate de atrocităţi îndreptate împotriva populaţiei româneşti. Unul dintre cele mai crunte şi sângeroase episoade s-a consumat în Lunca Prutului, acolo unde sute de ţărani neajutoraţi au fost ucişi cu sânge rece şi băgaţi în gropi comune.
Vara anului 1940 a fost una de tristă amintire pentru poporul român. Din iunie şi până la sfârşitul lui august, România a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord, Transilvania de Nord-Vest, cu o pasivitate considerată ruşinoasă de contemporani. Primele teritorii pierdute de români în vara lui 1940 au fost Basarabia şi Bucovina de Nord. Mai precis, pe 26 iunie 1940 Uniunea Sovietică adresa României un ultimatum prin care cerea aceste teritorii.
De altfel acestă anexare a fost hotărâtă încă de pe 23 august 1939, atunci când Stalin a dat mâna cu Hitler prin intermediul pactului Ribbentrop-Molotov. Ruşii au cerut Basarabia, iar nemţii au acceptat pretenţiile sovieticilor. Mai apoi printr-un joc diplomatic care i-a deranjat până şi pe naziştii, sovietici au emis pretenţii şi asupra Bucovinei de nord. În urma ultimatumului sovietic, România avea patru zile la dispoziţie să-şi retragă administraţia şi armata din aceste teritorii. În caz contrar ar fi urmat o declaraţie de război.
Sub presiunea sovietică şi germană, Guvernul României se conformează pentru a evita un conflict. Basarabia şi Bucovina de Nord cădeau în mâinile ruşilor, iar soarta a sute de mii de români avea să se schimbe pentru totdeauna. În Bucovina de Nord au avut loc evenimente cutremurătoare, masacre şi deportări la care a fost supusă populaţia românească. Unul dintre acestea a şocat prin cruzime.
Arestări şi deportări în masă
Odată cu trasarea unei noi graniţe, Bucovina a fost ruptă în două. La fel şi destinul a mii de familii, rămase de o parte sau de cealaltă a frontierei. În teritoriul ocupat de sovietici era impus regimul comunist cu toate păcatele sale. Prosperii oameni de afaceri, ţăranii înstăriţi, intelectualii cu vederi democratice sau preoţii deveneau din persoane respectabile adevăraţi duşmani ai poporului. Teroarea bolşevică s-a instaurat aproape imediat. Conform unor statistici între 28 iunie şi 4 iulie pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de Nord au început masiv arestările.
În judeţele Cernăuţi, Bălţi, Chişinău şi Cetatea Albă au fost arestaţi peste 1.200 de oameni. Mai apoi în lunia iulie 1940, primul ministru Molotov înfiinţa tribunale militare în Basarabia şi Bucovina de Nord destinate celor care se făceau vinovaţi de ”crime contrarevoluţionare”. Toţi cei bănuiţi de ”activitatea contrarevoluţionară” sau ”crime contrarevoluţionare” urmau să fie arestaţi, iar mai apoi executaţi sau deportaţi în gulagul sovietic în funcţie de gravitatea faptelor. Tot în vara lui 1940, comisarul Afacerilor Interne al URSS cerea lui Molotov un nou regiment NKVD în Bucovina de Nord şi Basarabia tocmai pentru a asigura liniştea şi a-i deconspira pe ”duşmanii poporului”. Peste 1.900 de trupe NKVD au fost alocate acestor teritorii.
Măcelul din Lunca Prutului
Tocmai din cauza terorii sovietice, dar şi a faptului că aveau rude de cealaltă parte a graniţei, numeroşi români au încercat să treacă de pe teritoriile ocupate de ruşi în Regatul României. Grănicerii sovietici nu permiteau însă aceste treceri ilegale ale graniţei. Cu toate acestea, sute de români se încumetau şi la adăpostul nopţii încercau să forţeze graniţa. Aşa s-a hotărât să facă şi un grup mare de ţărani din satele situate în Lunca Prutului, ţinutul Herţa, regiunea Cernăuţi. Mai precis, 400 de români cu familiile lor, din satele Coteni, Buda, Ostriţa Herţei, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor,Corovia şi Mahala s-au înţeles să treacă graniţa noaptea.
Era în luna februarie a anului 1940, iar Prutul era îngheţat. Plănuiau să-l treacă în linişte şi să scape de comunişti. Au pornit la drum în noaptea de 6 spre 7 februarie. Era în toiul iernii. Zăpada era mare şi viscolea. Oamenii abia vedeau la câţiva metri în faţă. Unul dintre săteni a mărturisit mai târziu că au fost vânduţi de oamenii sovieticilor şi că patrulele ruseşti mişunau în căutarea lor. Cu greu, bucovinenii au ajuns aproape de graniţa cu România. Unul s-ar fi împiedicat de o sârmă şi au crezut că au ajus la graniţă. Au dat un chiot de bucurie.
A fost strigătul fatal. Trupele ruseşti i-au reperat şi efectiv i-au secerat cu mitralierele. Au murit bărbaţi, femei şi copii. ” În noaptea de 6/7 Februarie 1941 circa 400 de ţărani, în majoritate tineri, din satele: Coteni, Buda, Boian, Ostriţa Herţei, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au încercat să treacă Prutul îngheţat, prin nămeţi şi pe un viscol năprasnic. Fiind vânduţi de cozile de topor ale satelor, au fost aşteptaţi de grănicerii ruşi care i-au măcelărit”, mărturisea Cicerone Ioniţoiu într-un rechizitoriu publicat în revista art-emis.ro
Oameni aruncaţi în gropi comune
Din cei 400 de români masacraţi în Lunca Prutului numai 57 au supravieţuit. Aceştia au reuşit să ajungă în România. Morţii au fost aruncaţi în gropi comune, în albia Prutului. Se spune că au fost trei gropi comune, dar două au fost golite de viiturile râului. În 1941 odată cu întoarcerea trupelor române a mai fost descoperită numai o singură groapă cu 107 cadavre.
”Sutele de morţi au fost aruncaţi în trei gropi comune din albia Prutului. Ceva scăpaţi şi câţiva răniţi au fost arestaţi şi duşi la Cernăuţi, unde au fost împuşcaţi pe 13 Iunie 1941 şi zac în cimitirul militar al oraşului. În Iulie 1941 a fost descoperită numai una dintre cele trei gropi comune cu 107 cadavre, celelalte două fiind luate de viiturile Prutului”, povestea acelaşi Cicerone Ioniţoiu.
Măcelul din Lunca Prutului este considerat unul dintre cele mai întunecate momente ale ocupaţiei sovietice pentru românii bucovineni. La numai câteva luni distanţă, în luna aprilie a anului 1941, aproximativ 2-3.000 de români au fost ucişi de grănicerii sovietici la Fântâna Albă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri: