Biserica „Sfântul Gheorghe”: sanctuarul Doamnelor Moldovei apără, de 500 de ani, Botoşaniul de invadatori şi blesteme

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Una dintre cele mai vechi biserici păstrate din Moldova se află la marginea Centrului Istoric al Botoşaniului.  Lăcaşul de cult a fost închinat în urmă cu 500 de ani Sfântului Gheorghe, purtătorul de biruinţş în luptă al voievozilor Moldovei. A servit ca loc de rugăciune doamnelor şi domniţelor şi este cel mai important simbol al târgului. Sfântul Gheorghe a devenit protectorul Botoşaniului şi se află şi astăzi pe stema oraşului

Botoşaniul, un târg vechi, atestat în secolul al XV-lea, a fost dăruit de Ştefen cel Mare, soţiei sale Maria Voichiţa. Din acel moment a devenit ”Oraşul Doamnei” , oraş voievodal proprietate a soţiilor de voievozi. Cea mai mare strălucire i-a dat-o însă soţia lui Petru Rareş, Doamna Elena. 

Îndurerată de moartea marelui voievod, văduva lui Petru Rareş, şi-a găsit alinarea la Curtea Domnească din Botoşani. A ridicat pentru oraşul dăruit ei şi pe care se spunea că îl iubea în mod deosebit, o biserică, în anul 1541. A fost construită din piatră în stilul tipic moldovenesc întâlnit mai ales în timpul domniei lui Ştefan cel Mare. 

”Biserica „Sfântul Gheorghe" este a doua ca vechime după Popăuţi ridicată în 1496, dintre cele existente astăzi în Botoşani. A fost clădită după modelul bisericii lui Ştefan cel Mare „Popăuţi", în formă de cruce cu turnuleţ la mijloc şi intrare pe latura de nord.Pe jos era pardosită cu lespezi de piatră care au rămas până astăzi”, precizează preotul paroh Dumitru Mateciuc. Este puternică, frumoasă în simplitatea ei şi fără pictură, exprimând tocmai starea de doliu în care se afla doamna ţării. 

După terminarea lucrărilor, I-a fost pus hramul „Sfântul Gheorghe” , protectorul în luptă al voievozilor Moldovei.  În această biserică, Elena Rareş şi-a alinat sufletul aproape până la moarte.  Asemenea dar din partea doamnei ţării a făcut ca Biserica ”Sfântul Gheorghe” să devină simbolul vechiului târg al Botoşaniului, iar şoltuzul şi pârgarii l-au declarat pe Sfântul Gheorghe, patronul şi protectorul oraşului. Acest fapt este atestat de una dintre peceţile oraşului  din 1780. Această pecete poartă simbolul călăreţului care ucide cu suliţa balaurul, alături de care scrie „Pecetea târgului Botoşani afierosit la Sfântul Gheorghe”.  

Oamenii Botoşaniului medieval se simţeau în acest fel protejaţi de blesteme, molime şi ajutaţi  de sfânt.  De altfel, biserica îşi îndeplinea şi practic nu doar spiritual rolul protector. Când veneau tătarii, din câmp deschis, din marele turn al bisericii erau anunţate atacurile, iar oamenii se refugiau în tunelurile şi catacombele subterane ale târgului. Se spune că din turnul bisericii au fost reperaţi cazacii şi mai târziu polonezii lui Jan Sobieski. Întotdeauna din acest turn oamenii erau anunţaţi la timp, iar gărzile erau mobilizate. 

Datorită lui târgoveţii şi-au protejat secole de-a rândul averea. Totodată circulă legende că în spatele zidurilor de piatră, fecioarele Botoşaniului s-au ascuns de tătari în timpul invaziilor din secolul al XVII-lea. Călăreţii stepelor nu au putut sparge porţile din lemn greu şi nici nu au putut da foc pietrelor uriaşe.  Semeţia monumentului rămas ca o amintire din vremurile glorioase ale voievozilor l-a impresionat şi pe istoricul Nicolae Iorga, care se plimba mereu în curtea bisericii. ”Nu există niciuna din bisericile botoşănene care să prezinte un caracter impresionant de vigoare şi în acelaşi timp de perfectă potrivire estetică precum aceasta”, preciza acesta la începutul secolului XX, după o plimbare pe lângă Biserica ”Sfântul Gheorghe”. 

Au trecut peste vechiul lăcaş de cult aproape 500 de ani. A rămas un simbol al oraşului, Sfântul Gheorghe se află pe stema Botoşaniului, iar an de an pe 23 aprilie botoşănenii serbează cu ocazia hramului de ”Sfântul Gheorghe”, protectorul târgului şi zilele oraşului. Biserica ca atare, vechiul loc de rugăciune al doamnelor, darul nepreţuit oferit Botoşaniului de Elena Rareş a devenit un simbol uitat. De peste 100 de ani biserica nu a mai fost reparată. Nici chiar după 1990 nu şi-a mai adus aminte nimeni de simbolul Botoşaniului şi până la urmă de unul dintre cele mai importante monumente bisericeşti din Moldova medievală. 

A fost introdusă pe tot felul de liste. Pe lista monumentelor istorice şi în cele din urmă pe lista monumentelor cu risc major de prăbuşire. De 24 de ani autorităţile locale se fac că restaurează monumentul şi au alocat constant câte 20.000 de lei anual, sumă total insuficientă pentru restaurarea unui monument de o asemenea anvergură. Şi mai ales în condiţiile în care acoperişul este pe alocuri distrus, iar ploaia care riscă să pătrundă în biserică poate să transforme într-o amintire, simbolul voievodal al Botoşaniului. Tot de aproape 20 de ani , frumuseţea monumentului istoric este umbrită de schelele şi foliile care împiedică biserica să se prăbuşească. 

Preotul paroh a atras atenţia în repetate rânduri autorităţilor venite cu mare pompă în fiecare an la hram. ”Vă ofer câte o iconiţă cu Sfântul Gheorghe  să o păstraţi în camera dumneavostră şi când vă uitaţi la ea să vă gândiţi că biserica este încorsetată în schele şi bandajată cu folie la acoperiş, iar rănile sunt deschise”, preciza preotul Mateciuc anul trecut pe 23 aprilie, de hramul Bisericii. Cu toate acestea nimic nu s-a schimbat pentru biserica unde şi-a plâns văduvia Elena Rareş. Deşi an de an se cheltuie sume de bani pentru organziarea Zilelor Oraşului, cu grătare, bere şi cântăreţi, culmea, în cinstea Sfântului Gheorghe de pe frontonul bisericii medievale, pentru acest monument, nu se găsesc suficiente fonduri. 

Primarul Botoşaniului susţine însă că în acest an,a făcut demersurile necesare pentru ca biserica să intre într-un final în reabilitare. ” Subiectul a fost preluat de d-l secretar Opaschi şi a plecat cu această problemă ca fiind prioritatea sa numărul 1.  M-am mai întâlnit la Bucureşti acum două, trei săptămâni când am fost ultima dată. L-am întrebat de acest monument şi a spus că a depus documentaţia şi că într-adevăr încearcă să ne ajute cu acest obiectiv. Este totuşi simbolul oraşului”, a precizat primarul Portariuc. 

Până atunci însă în cinstea bisericii şi a Sfântului în cinstea căreia a fost ridicată se vor mai desface şi în acest an pe 23 aprilie câteva sute de butoaie cu bere, iar micii se vor prăji pe grătare. Dacă nu se va interveni curând, cel mai probabil din simbolul oraşului, va rămne doar o mână de pietre şi amintirea unui trecut glorios.

Citiţi şi:

FOTO Biserica Sf.Gheorghe din cea mai veche piaţă publică din Timişoara, dispărută în 1914

FOTO A fost descoperit un uriaş în cimitirul otoman din Piaţa Sfântul Gheorghe

Botoşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite