Ce se preda în clasa I acum 200 de ani în Ardeal. Suveranul de la Viena se folosea de manuale pentru a controla populaţia

La finalul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, s-a încercat alfabetizarea simplă şi educarea cetăţenilor din Transilvania. Printre materiile menite să-i înveţe pe ardeleni să scrie şi să citească s-au strecurat cărţi prin care Împăratul încerca să controleze populaţia.

Sub conducerea Mariei Teresia, a lui Iosif al II-lea şi a lui Francisc I, apare în Transilvania o literatură şcolară, aceasta fiind în special opera călugărilor pribegi. Suveranii de la Viena urmăreau ca, prin educaţie, să formeze cetăţeni bine instruiţi, dar mai ales fideli, disciplinaţi şi patrioţi.

„Şcoala este unul dintre spaţiile culturale pe care o comunitate încearcă a-şi promova propriul model social, iar pentru stat, fixarea unui sistem educativ coerent la nivelul întregului teritoriu, fixarea unei politici sau măcar schiţarea unui proiect de intervenţie în ceea ce priveşte o politică şcolară unitară şi preconizarea unei reţele şcolare cu ramificaţii în straturile profunde ale societăţii, reprezintă momente când autoritatea centrală devine conştientă de necesitatea şi utilitate educaţiei la nivel popular”, explică istoricul Nicolae Teşculă în Revista Bistriţei.

Asta a încercat şi Imperiul Austro-Ungar cu populaţia din Transilvania, sperând că, astfel, nu doar că îi va alfabetiza pe ardeleni, ci îşi va spori influenţa în acest teritoriu. 

Prin materii ca „Dorinţele supuşilor” şi „Cărticica năravurilor bune”, copii de 8-10 ani învăţau despre stat, despre obligaţiile cetăţenilor şi puterea suveranului. Astfel, copiii de clasa a doua şi a treia aflau că suveranul este un reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, care veghează la fericirea supuşilor. 

De asemenea, manualele susţineau că cetăţenii au datorita de a se ruga la Dumnezeu pentru suveranul lor sau de a se înrola în armată. Prin intermediul cărţilor, mai marii de la Viena le spuneau cetăţenilor să-şi plătească impozitele, pentru că „la toate trebuie bani şi fiindcă aceasta spre binele nostrum se cheltuiesc, e cu cădere ca să ia şi de la noi”. 

„Observăm cum, prin învăţământ, mediul aulic încearcă a insufla supuşilor, încă de mici, devotamentul şi spiritul de sacrificiu pentru împărat, dorind a se impune imaginea unui monarh legitim reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ şi părinte al patriei”, mai spune istoricul Nicolae Teşculă.

Istoria bisericească, gramatica nemţească şi ungurească printre materiile predate 

Pe lângă acesta materii menite să crească influenţa suveranului în teritoriu, copiii din clasele primare învăţau şi să scrie şi să citească în limbile care circulau în imperiu. Astfel, în perioada 1835-1837, în casa I se făceau: cunoaşterea slovei, rugăciunile din Bucoavnă, aritmetica, scrierea, cetirea românească şi latinească, istorie bisericească, învăţătură bisericească şi Cartea moravurilor bune. 

Copiii din clasa a II-a aveau ca materii: învăţarea credinţei, gramatica nemţească şi ungurească, Dorinţele supuşilor către monarhul lor şi aritmetica, iar la clasa a III-a se continua cu învăţarea credinţei, cu gramatica nemţească şi ungurească, Cartea Năravurilor şi cetirea şi scrierea nemţească, ungurească şi latinească. 

Vă mai recomandăm:

Cum i-au alungat habsburgii pe ţăranii români din Transilvania cu taxe mari, bătăi şi umilinţe

Cum s-au transformat luptele de gladiatori din competiţii militare în spectacole pentru mase