Nu puţine au fost capetele încoronate care au vizitat de-a lungul timpului Cetatea Bistriţei. Dacă vizita unora a trecut neobservată, alţii au dus la moartea unor mai mari ai cetăţii. Este şi cazul conducătorului cetăţii Andreas Beuchel, care a fost decapitat în piaţa centrală, fiind acuzat că a dezertat în oştile lui Petru Rareş.

Importanţa politică de odinioară a Cetăţii Bistriţei este confirmată de vizitele regilor, voievozilor şi conducătorilor de oşti. Printre cei care au călcat pe pământuri bistriţene se numără: Ludovic cel Mare rege al Ungariei şi al Poloniei între anii 1342 -1382, care a vizitat Bistriţa de mai multe ori, Ioan Huniade Corvinul, voievod al Transilvaniei, Ioan Sigismund, regele Ungariei şi primul care a primit titlul de voievod de Transilvania, însoţit de mama sa.

De asemenea, în 1601 este primit în cetate cu mare alai principele Sigismund Báthory. La un an depărtare vine pe nepregătite în cetate generalul Giorgio Basta, care a ocupat şi răvăşit mai multe localităţi din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud.

Potrivit istoricilor, cei mai curajoşi au fost bistriţenii, care au închis porţile oraşului, iar locuitorii s-au înarmat şi au ajutat soldaţii cetăţii cum au putut mai bine, servitoarele maghiare de exemplu aruncând cu apă clocotită pe atacatori.

Bistriţa este vizitată şi de către Petru Rareş în 1542. Cu doar 10 ani înainte să poposească pe pământ bistriţean, asocierea cu Petru Rareş l-a condamnat la moarte chiar pe conducătorul cetăţii.

Andreas Beuchel a fost primar doar un an, cariera sa fiind curmată tocmai de implicarea în conflictul dintre voievodul Moldovei, Petru Rareş şi cetatea Bistriţei. A fost acuzat de înaltă trădare, fiind bănuit că a dezertat în oştile lui Petru Rareş, şi a fost decapitat în piaţa oraşului în 1532. Casa, una dintre cele mai frumoase monumente istorice pe care le are Bistriţa, i-a fost confiscată de către magistratul oraşului, care mai apoi a vândut-o.

Un iubitor al meleagurilor bistriţene a fost şi Iosif al II-lea care a poposit în Cetatea Bistriţa de trei ori, de fiecare dată vizita fiindu-i anunţată pe ultima sută de metri. Despre împăratul habsburg, istoricii spun că avea 54 de cai în permanenţă la dispoziţie, 14 case proaspăt văruite, cu curţile curate ca lacrima unde se odihnea el şi suita sa, precum şi alimente şi apă la discreţie.

Acesta dorea să locuiască pe perioada vizitelor sale în case ţărăneşti, parohiale sau militare, evitând castelele domneşti. Era îmbrăcat foarte simplu, adesea întâmplându-se ca persoanele cu care intra în contact să nu îl recunoască. Simplitatea îl caracteriza şi când venea vorba de mâncare, împăratul obişnuind să se desfete cu rachiu, prescură, slană sau caş.

Vă mai recomandăm:

FOTO Capete încoronate la Bistriţa. Prinţul Oskar al Prusiei, impresionat de Biserica Evanghelică, simbolul saşilor
 

FOTO Moştenirea grofului Bethlen şi viile împărăteşti de la Lechinţa

→

Imaginea 1/4: iosif al II-lea iluminism.hostoi.com