Cătunul din Maramureş cu 15 case şi două biserici. „Cei care merg la biserica ortodoxă merg şi la cea greco-catolică. Nu-i nicio mare diferenţă“

Bloaja, unul dintre ultimele cătune din Maramureş rămase încă „nealterate” de civilizaţie, de efectele muncii în străinătate ori exploatare turistică excesivă, a suferit recent „o schimbare de nume” şi i se spune Izvoarele. Deşi are doar vreo 15 case în total şi nu toate locuite, satul are două biserici: una de rit ortodox şi una greco-catolică.

Nimeni nu ştie de ce nu a mai fost bună denumirea de Bloaja, aşa cum o ştiau maramureşenii dintodeauna. Cert este că la intrarea în sătuc, pe drumul îngust, încât abia pot trece două maşini una pe lâng alta, stă o tablă pe care scrie mare Izvoarele.

Situat în creierul munţilor, satul cu doar 15 case, dintre care doar vreo 10 locuite, pare să fie un loc rupt de realitate. Un loc în care ai vrea să mergi în concediul acela la care visăm cu toţii, într-un loc izolat, fără semnal la telefon, rupt de lume, dar mult mai aproape de divinitate. Peisajul de munte pare ireal, decupat din poveştile copilăriei.

De cum intri în sat, o uliţă duce în dreapta, peste un pod ce pare făcut recent. Asfaltul se termină, iar uliţa aminteşte de drumurile vechi ale satelor, cu iarbă pe margini şi praf pe mijlocul drumului, dând impresia că timpul s-a oprit în loc.

În satul cu mai puţin de 50 de oameni în total, un vizitator străin e întâmpinat şi luat imediat la întrebări de localnici. Drumul duce, de fapt, spre biserica veche de rit greco-catolic, iar casele înşiruite de-o parte şi de alta, curate şi cu gospodării îngrijite, vorbesc despre oameni harnici, gospodari. Imediat, pe partea stângă, un grup de vreo 5-6 bărbaţi muncesc de zor cu o betonieră. Tocmai plasează acolo o cruce, în ograda unuia dintre ei. Străinii, însă, le atrag atenţa şi se opresc din lucru să dea bună ziua noilor veniţi şi să afle ce vând îi poartă prin cătunul lor. Doi dintre ei, Lazăr Valentin şi Ioan Vasiac, de 71 şi respectiv 74 de ani, sunt mai curioşi şi mai cu chef de vorbă. Întrebaţi despre cum se împacă ortodocşii şi catolicii din sat şi despre faptul că sunt două lăcaşe de cult în sătucul cu doar 15 case, cei doi se opresc din lucru şi ne explică. „Noi, aici, n-am avut dicuţii şi certuri. Asta (biserica aflată la capătul drumului, n.r.) e mai veche, asta o fost adusă aici în 1926. De la Fântânele, din Poiana Porcului”, explică omul. Fântânele este denumirea mai nouă a satului „Poiana Porcului”, sau „Valea Porcului”, cum îi mai spuneau localnicii, însă, la fel ca alte localităţi, numele satului a fost schimbat. „Cealaltă (biserica de rit ortodox, n.r.) o fost construită prin ‘34. Acolo, socrul meu o fost primul care s-o cununat, în biserica nouă”, cotinuă omul. Apoi vin explicaţiile suplimentare. La biserica de rit greco-catolic se slujeşte doar o dată pe an, la 24 septembrie, atunci când are loc hramul bisericii. La cealaltă, însă, vine un preot din satul vecin, Trestia. „Într-o duminică ţine slujba în sat la noi, iar în următoarea, la Trestia. Dar mai avem un preot care e în pensie, iar uneori mai slujeşte şi el”, mai explică omul.

Deşi în sat sunt şi greco-catolici, şi ortodocşi, ei spun că nu îşi amintesc să fi fost vreodată oameni nemulţumiţi, ori să existe certuri pe această temă. „Suntem mai mulţi ortodocşi decât catolici, dar aici, cei care merg la biserica ortodoxă, merg şi la cea greco-catolică, iar cei care sunt greco-catolici merg şi la biserica ortodoxă. Nu-i nicio mare diferenţă”, explică sătenii.

Apoi îşi exprimă regretul că satul rămâne fără oameni. „Cei tineri pleacă, cei bătrâni, mor. Satul rămâne pustiu. Mulţi au plecat în străintate. În Bloaja, acuma, nu mai sunt mai mult de 30 de oameni. Din cele 15 case, mai multe-s părăsite. Că nu-s oameni”, mai zic cei doi.

În timpul când satul era plin de viaţă, cei mai mulţi lucrau la pădure, sau în minerit. Astăzi, minerit nu mai există, iar cei care ar mai putea munci, sunt plecaţi în străinătate, ori la oraş. Mai sunt, însă, localnici care, deşi au plecat, au păstrat casa, la care vin doar ca la o casă de vacanţă. De altfel, locul în care se află satul este absolut spectaculos, perfect pentru o casă de vacanţă.

Mai puteţi citi:

Mineralul din Maramureş care concurează la aspect cu diamantul