Portret / Ioan Măric dă lecţii de artă naivă francezilor
0În 40 de ani de activitate, Ioan Măric a avut peste 100 de expoziţii personale şi 900 de prezentări colective. Pictorul a expus şi la Bruxelles, în Parlamentul European.
Povestea pictorului Ioan Măric e greu de prins în câteva cuvinte. Artistul este ca o tolbă plină de povestiri hazlii şi pline de tâlc. În preajma sa e imposibil să fii supărat şi cu gândul la lucruri cotidiene. Pictura s-a lipit de el încă din primii ani de viaţă.
„De copil mi-a plăcut desenul. Luam câte un cărbune din sobă şi cât era ziulica de mare împodobeam prispa casei cu tot felul de personaje din poveşti“, îşi aminteşte Măric. De surse de inspiraţie nu ducea lipsă, satul Luncani, unde a copilărit artistul, fiind plin de „personaje“, numai bune să alimenteze imaginaţia copilului de-o şchioapă.
„Cel mai mult îmi plăcea să merg la clăci şi şezători. Erau nişte babe care povesteau de te lăsau cu gura căscată. Câte în lună şi în stele ştiau bătrânele, iar eu nu mă săturam să le sorb cuvintele şi să îmi imaginez tot felul de scenarii pentru desenele mele“, spune pictorul. Crescând într-o familie modestă, nimeni nu a avut ochi pentru copilul care desena personaje bizare, năsoase, cu un cap mare şi corp disproporţionat.
„O mătuşă de-a mea a fost singura care şi-a dat seama că am har de la Dumnezeu. «Ţaţă Vergină, dacă vedeţi de băietul ăsta o să ajungă mare», i-a spus ea mamei. Eu însă am scăpat de caşul de la gură în pictura naivă abia după armată“, îşi aduce aminte artistul.
A expus în toate colţurile lumii
După ce a terminat şcoala profesională, Ioan Măric a ajuns tractorist. La început, a fost tare „bosumflat“, îşi aminteşte artistul. Însă când a văzut ce figuri pitoreşti întâlnea în munca sa, numai bune pentru poveştile sale de pe pânză, i-a mai trecut amarul. După ce s-a întors din armată, nici nu a mai vrut să audă de tractor. Şi-a găsit un loc de muncă la Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL) Bacău, de unde s-a şi pensionat.
„Ca un făcut, după ce am ajuns băiet de oraş, am avut ocazia să ajung la maestrul Ilie Boca. El a fost cel care mi-a îndrumat primii paşi pe drumul artei naive. Lucram pe hârtie milimetrică pentru a învăţa cum să distorsionez personajele mele“, susţine Măric.
În 1967 a luat parte la prima expoziţie colectivă, opera sa fiind apreciată imediat. De atunci, a numărat peste 900 de prezentări colective şi 100 personale. În străinătate a expus în Italia, Israel, Franţa, Germania, Canada şi SUA.
„Anul trecut am participat la o expoziţie deschisă în Parlamentul European de la Bruxelles. Şi acolo am văzut o mulţime de personaje bune pentru pânzele mele. Mi-a rămas gândul şi la secretarele românilor noştri. Îţi scăpărau călcâiele când le vedeai“, spune amuzat artistul.
_______________
profil
născut. 12 octombrie 1945, în Luncani.
studii. Liceul de Artă Plastică din Bacău.
familie. Este căsătorit şi are nepoţi.
întrebări şi răspunsuri
Mai ştiţi numărul premiilor obţinute?
Am o căciulă de medalii, de toate culorile. Cred că am şi vreo 15 premii internaţionale. Cine stă să le numere? Mă bucură că arta naivă este apreciată. Uite, de exemplu, în această vară, va trebui să-mi iau rămas bun de la reşedinţa mea pentru o perioadă de timp îndelungată. Trebuie să fiu prezent într-o tabără de creaţie, să pregăteasc o nouă expoziţie şi să-i şcolesc pe francezii din Marais Ganache în tainele picturii naive.
E uşor să fii naiv?
Deloc. Dimpotrivă, e foarte greu. Lucrările trebuie să aibă un mesaj. Nu poţi picta decât atunci când îţi vine „păsărica“. Ca să-mi găsesc surse de inspiraţie, nu o singură dată am mers pe la târguri şi oboare.
ce-i place
Ioan Măric se pune în pielea multora dintre personajele sale. De aceea, îi plac voia bună, umorul şi obiceiurile populare. „Păcat că în ziua de astăzi tradiţiile se duc pe apa sâmbetei. Alţii ar da bani grei să aibă obiceiurile noastre“, este de părere artistul.
ce nu-i place
Nu-i plac mincinoşii, leneşii şi prefăcuţii, pe care-i prezintă mereu în lucrările sale. „Nu-mi plac nici oamenii posomorâţi şi cei care fac degeaba umbră pământului“, spune Ion Măric.