De unde îşi procură sutele de drogaţi din Bacău etnobotanicele şi aurolacul. Cât de aproape sunt de moarte şi care sunt şansele lor de vindecare

Chiar dacă au dispărut magazinele de „vise“, etnobotanicele nu lipsesc de pe piaţa neagră din Bacău FOTO Adevărul

Aproape o mie de băcăuani, potrivit unor estimări , se droghează cu etnobotanice şi aurolac. Fenomenul este scăpat de sub control, afirmă preotul Liviu Burlacu, specializat pe tratarea dependenţelor de droguri, alcool, sex şi jocuri de noroc. Prea puţini dependenţi de etnobotanice şi aurolac ajung la dezintoxicare. Cei mai mulţi mor din supradoze, după deteriorarea psihică şi socială ireversibilă în care-i aduce substanţa.

Etnobotanicele, tolerate de autorităţi în urmă cu câţiva ani, au creat sute de dependenţi în municipiul Bacău. Magazinele de vise, care se găseau la tot pasul în oraş, au fost închise, în cele din urmă, dar dealerii au în continuare o piaţă de desfacere bună printre dependenţii din licee sau adulţii de până în 40 de ani. Sunt mai ieftine decât cocaina sau heroina, dar cu efecte psihoactive asemănătoare. Însă otrăvurile din care sunt făcute aduc o stare de degradare psihică şi fizică, de cele mai multe ori mai rapidă decât în cazul drogurilor de mare risc. Cei mai mulţi „etnobotanişti“ cad repede în starea de dependenţă, apoi, după experimentarea unor trăiri de extaz şi confuzie măresc doza şi ajung în stări de comă. Din acest moment, dependentul de astfel de substanţe este doar la un pas de moarte.„Etnobotanicele au ca substanţă de adicţie amfetaminele şi metaamfetaminele. Nu se ştie cu precizie din ce sunt făcute, dar conţin de la sare de baie, până la insecticide, pesticide sau otrăvuri pentru şobolani. La nevoie, consumatorii îşi procură şi substanţe din farmacii, pe care le prepară după reţete învăţate, pentru a ajunge la starea de relaxare, uitare şi desprindere de realitate“, a precizat preotul Liviu Burlacu, coordonatorul Centrului „Izvorul Tămăruirii“ din Bacău. 

Lumea underground a Bacăului. Unde sunt locurile unde se întâlnesc consumatorii şi dealerii de otrăvuri

În fiecare liceu din Bacău există grupuri de 20-30 de tineri consumatori de etnobotanice. Sunt uşor de depistat, deoarece sevrajul dar şi înfăţişarea exterioară îi trădează. Cei care sfârşesc, de regulă, după consumul de acest tip de droguri sunt tinerii de aproximativ 35 de ani, care au o perioadă mai îndelungată de consum, după care se ajunge la deteriorarea ireversibilă cerebrală, numită popular, „creier prăjit“. „Cred că situaţia este scăpată de sub control. Suntem puţini cei care ne ocupăm de acest tip de dependenţi, iar rezultatele se văd doar după 4-5 luni şi mai multe episoade de dezintoxicare. Nu există evidenţe asupra numărului consumatorilor, se acţionează mai mult pentru depistarea dealerilor. Cred că sunt cunoscuţi de autorităţile competente. Există camere în tot oraşul, există şi la ATM-uri (n.r. bancomate) încât aceştia pot fi identificaţi. Sunt cunoscute zonele lor de unde-şi procură la 4-5 dimineaţa otrăvurile. Principalele locuri sunt în zona Adriatica, la Insula de Agrement, la Selgros, Prelungirea Bradului şi în zona Gării“, afirmă preotul Liviu Burlacu, care are la terapia de grup, câte doi-trei, etnobotanişti pe fiecare serie. Desfiinţarea magazinelor de etnobotanice a dus la creşterea preţului. Mulţi consumatori devin la rândul lor dealeri. Îi conving pe alţii se apuce, iar numărul dependenţilor creşte. „Pentru a face rost de bani pentru propriile droguri, vând la suprapreţ o parte din ele“, afirmă specialistul băcăuan. 

Printre cele mai apreciate etnobotanice la această oră se numără „God Dreams“ şi „Spice“(marijuana sintetică), foxy methoxy şi mefedrona. Combinaţiile de substanţe (săruri de baie, îngrăşăminte chimice, acetone) vândute sub forma unor beţişoare aromate sau prafuri sunt făcute fără niciun studiu asupra impactului sănătăţii consumatorului. 

Dependentul de etnobotanice, un caz aproape pierdut

Cei care alunecă pe partea dependenţei sunt tineri care provin, de regulă, din familii dezorganizate, cu un grad accentuat de labilitate psihică. Pe aceştia nu are cine să-i salveze. Există însă şi persoane, care sunt aduse la dezintoxicare şi consiliere, de familii. „Poveştile lor sunt tragice. Nu e prea mult de spus. Majoritatea rămân în afara oricărui ajutor, se pierd, mor. Unii sunt aduşi la noi de părinţi. Au nevoie de 4-5 luni până să ajungă la echilibrare “, a mai spus preotul băcăuan Liviu Burlacu (foto), care tratează dependenţele prin metoda Minnesota. Terapia presupune înţelegerea consumului abuziv şi repetat de droguri sau alcool, ca o boală, cu simptome, tratabilă în cadrul unei echipe multidisciplinare, prin utilizarea a 12 paşi. Primul pas presupune sprijinirea bolnavului în conştientizarea neputinţei pe care o are atunci când încearcă să-şi controleze consumul de alcool. Următorii doi paşi sunt parcurşi atunci când „pacientul“ înţelege că are nevoie de ajutor din afară şi că trebuie să accepte sprijinul oferit. Următorii patru paşi sunt realizaţi tot prin metode psihologice, prin terapie, timp în care se produce reconcilierea cu propria persoană, după care, în următoarele şedinţe, se încearcă împăcarea cu ceilalţi, cărora consumatorul de alcool le-a făcut rău. Ultimii paşi în terapie sunt parcurşi atunci când se face, la zi, monitorizarea, prin autoreflecţie, a propriilor acţiuni şi sentimente.

Aurolacii Bacăului au propriile locuri de  întâlnire şi consum

Consumatorii de prelandez şi alţi solvenţi sunt altă categorie de dependenţi, care trăiesc la periferia societăţii. Inhalarea vaporilor produce o amorţire a conştiinţei, euforie şi ulterior, depresie, greaţă, vomă, stări comatoase şi delir. Dependenţa apare mai greu, dar odată instalată duce la diminuarea capacităţii de concentrare şi afectarea ireversibilă a persoanei.

Prelandezul dar şi alţi solvenţi se vând liber pe piaţă iar preţul este accesibil şi unui boschetar. Cei mai mulţi „copii ai străzii“, cum au fost numiţi aurolacii, pot fi găsiţi în municipiul Bacău în zona Autogării, în Parcul Catedralei, la Gară, în zona URA dar şi la canalele deschide, mai ales iarna, când caută căldura. „Am avut şi cazuri în care părinţii unor copii consumatori i-au adus la mine, crezând că sunt posedaţi şi mi-au cerut să scot demonii din ei, deoarece aceştia auzeau voci. Ei erau, de fapt, în pragul unui episod schizoid, care necesită tratament de specialitate“, a mai spus preotul Liviu Burlacu. 

Mărturiile unui dependent de sex care s-a internat într-un centru de tratament după ce a încercat totul: „Mi-era teamă că voi deveni pedofil, că voi viola pe cineva“

Un preot care a renunţat la băutură tratează alcoolicii Moldovei: „Cum te îmbolnăveşti de acestă boală? Prin nebăgare de seamă ajungi să bei zilnic“