Povestea primelor băi publice din Arad, deschise în urmă cu 130 de ani. Înainte de Revoluţie erau „raiul“ homosexualilor
0Primele băi publice au fost deschise în Arad în urmă cu aproape 130 de ani. Întâia baie publică ce întrunea condiţiile impuse la vremea respectivă a funcţionat într-o clădire de pe strada Unirii. Istoricii spun că acolo îşi duceau veacul homosexualii vremii.
Pe strada Unirii din Arad a fost construită prima baie publică cu aburi care funcţiona în cele mai moderne condiţii. Astăzi, în acest imobil funcţionează un cunoscut local arădean.
În 1884, Simay Isvan, deschide o afacere care până în anii 1940 a fost deosebit de profitabilă, o baie publică.
Simay Istvan a fost învăţător, profesor şi luptător în Revoluţia de la 1848. Clădirea Simay se afla la capătul străzii Unirii, în proximitatea fostului Gimnaziu Naţional Regesc, actualmente Colegiul Naţional „Moise Nicoară”.
Istoria acestei clădiri precizează că în curtea băilor publice a fost forată o fântână arteziană proprie. De aici băile publice obţineau apa potabilă, precum şi apa necesară băilor şi piscinei. Istoricul arădean Ujj Janos relata în cartea sa faptul că fântâna arteziană proprie a băii publice Simay a fost forată cu întreruperi, cu începere din anul 1822 până în anul 1885, de către Jozsef Maroczy, lăcătuş mecanic din Szeged.
Din fântâna arteziană, adâncă de 337 de metri, ţâşnea apă potabilă şi pentru baie. În afară de apă, din fântâna respectivă se obţinea şi gazul necesar pentru încălzirea cazanelor, iluminarea halei de cazane şi încălzirea locuinţei proprietarului. În 1902, potrivit paginilor de istorie, s-a forat o nouă fântână, din care s-a obţinut apă la temperatura de +28 grade Celsius.
La răspântia dintre secolele XIX-XX-lea, baia Simay a devenit deosebit de frecventată de arădeni. Aceasta era dotată cu baie cu aburi şi vane, cu băi cu apă minerală rece şi electroliză. Baia publică mai oferea şi baie cu nămol, supranumită în vremea respectivă „baia splinei”.
Simay a structurat complexul băilor publice în locuri separate pentru femei, punându-se un accent deosebit pe igienă, baia era dezinfectată în urma fiecărui client. În incinta băilor Simay exista şi o piscină lungă de 15 metri, loc în care echipa sportivă de polo a Aradului îşi desfăşura antrenamentele pe timp de iarnă, până în jurul anului 1960. Imediat după naţionalizarea clădirii, Băile publice Simay şi-au transformat titulatura în Băile Comunale „Sănătatea”.
Înainte de 1989, homosexualii se adunau în aceste băi
Înainte de anul 1989, în aceste băi se adunau în anumite încăperi, homosexualii. Faptul că existau încăperi ce putea fi folosite cu caracter privat a înlesnit apariţia acestora în băile de pe strada Unirii. În anii 1980, Miliţia ştia despre aceste practici ilegale, motiv pentru care, în mai multe rânduri au existat razii în aceste băi. Au fost descoperiţi acolo avocaţi şi medici.
Vă mai recomandăm:
POVEŞTI DE CHIŞINĂU Ce-a mai rămas din băile publice de altădată
Se încarcă comentariile...
