PORTRET: Mihai Ogîgău promite o carieră în karate

Nu a împlinit încă 14 ani, dar e unul din cei mai promiţători sportivi arădeni de pe tatami.

PROFIL
Născut. 23 februarie 1996
Educaţie. Liceul „Alexa
Popovici” Arad
Experienţă. Elev, karateka.

Mihai a fost atras timpuriu de sport. A început cu înot şi polo, apoi a trecut la fotbal. A simţit însă că locul îi e altundeva, şi a ales karate. A mers din proprie iniţiativă, fără să fie sfătuit de părinţi sau prieteni. Se întâmpla acum trei ani, când a intrat în Casa de Cultură a Sindicatelor din Arad, să vadă dacă acolo se face karate. A găsit Şcoala Shodan şi, de-atunci, artele marţiale l-au acaparat. Serios, dispus să muncească şi plin de respect faţă de tot ce se petrece în lumea luptătorilor cu kimonou şi centură, a decis să urmeze un drum despre care speră să fie cât mai lung.
A depăşit tracul şi duritatea primelor şedinţe de pregătire. La nici 14 ani, deţine gradul 5 Kyu, iar în palmaresul său se numără deja medalii şi cupe. Concurează, deocamdată, doar la proba de kata, unde a strâns două medalii de argint şi două de bronz. Pe moment, spune că preferă loviturile cu braţele celor de picioare. Are însă o înălţime de 1 metru şi 80 de centimetri, care îl indică drept un viitor bun luptător de kumite, în viziunea antrenorului său, Sensei Teo Răduţ. Acesta a apreciat că, în 2-3 ani, prin talent şi muncă, Mihai poate fi un component de bază al unei echipe foarte puternice a Aradului. „Au fost momente, la început, când antrenamentele mi s-au părut foarte grele. Acum nu mai e la fel, nu mai obosesc, corpul s-a obişnuit cu efortul intens. Îmi place ceea ce fac şi vreau să ajung cât mai sus”, a povestit Mihai. Nu toţi colegii săi de şcoală au luat în serios pasiunea sa. Dar sportivul arădean a ştiut să treacă peste micile tachinări şi a rămas conştiincios, veşnic în căutarea perfecţionării în ceea ce face.

Şcoală pentru viaţă
Practica artelor marţiale l-a maturizat pe Mihai. „Pe lângă auto-apărarea învăţată, ajută mult, atât în plan fizic, cât şi în plan psihic. Karate-ul e un sport educativ, te face să te dezvolţi mult mai bine, din toate punctele de vedere”, a apreciat tânărul sportiv, care spune că există o diferenţă clară între bătaia de stradă şi karate, cele două neavând nimic în comun. E decis să-şi facă un viitor în domeniu şi speră ca viitoarele concursuri să-l găsească printre remarcaţi. „Am încercat şi alte sporturi, dar tot aici am rămas. Vreau să mă ţin serios de treabă”, a încheiat Mihai.

Întrebări şi răspunsuri

Îţi mai aminteşti cum a fost prima dată când ai intrat la antrenament?
Am fost foarte emoţionat de tot ce am văzut în jur. Mi s-a părut greu. Acum, după trei ani, e altceva.

Cum se împacă sportul şi şcoala?
Foarte bine. Încerc să mă organizez în aşa fel încât să am timp pentru tot.

De ce ar trebui un copil să vină la karate?
În primul rând, pentru că e un sport educativ. Apoi, înveţi ce înseamnă adevărata auto-apărare. Dacă te loveşte cineva pe stradă, poţi să te protejezi singur.

Care sunt cele mai bune rezultate ale tale?
Două medalii de argint cucerite la Timişoara şi două medalii de bronz.

Ce-i place
Pe lângă artele marţiale, lui Mihai îi place să-şi petreacă timpul liber ieşind alături de prietenii săi. Muzica preferată e hip-hop, iar artistul preferat e 50 Cent. Încearcă să îmbine cât mai bine sportul şi şcoala, unde e atras de ştiinţele exacte.

Ce nu-i place
Oamenii care tratează cu superficialitate lucrurile serioase, în spatele cărora se ascunde multă muncă. „Nu-mi plac cei care râd de cineva care reuşeşte să facă ceva important”, spune Mihai.