Ordonanța dată după 23 August 1944 de comandantul unui Corp al Armatei care a dus la pedeapsa capitală în România
0Doctorul în istorie Andrei Ando vorbește despre evenimentele petrecute în data de 1 și 2 septembrie 1944, când a fost blocaj total la Legiunea de Jandarmi și la Comisariatul de Poliție din județul Arad
Mai exact, Ordonanța nr. 11 a comandantului Corpului 7 al Armatei României dispunea ca toți etnicii germani și maghiari din municipiu și județ să se prezinte la jandarmerie (cei de la sate) sau la poliție (cei de la oraș) cu documentele de identitate.
Scopul acțiunii nu era inventarierea lor, ci pentru a se stabili ce atitudine au avut înainte de 23 august 1944 față de populația românească. Cei care nu s-au prezentat au fost declarați spioni. Tot spioni au fost considerați și arădenii care au fost înrolați în SS sau în armata ungară și nu s-au prezentat la comandamentul militar român din municipiu, pentru a depune armele.
Pedeapsa cu moartea
Astfel, potrivit istoricului, Ordonanţa 11 urmărea să impună autoritatea Armatei Române în teritoriile ocupate până la 23 august de armatele germană şi maghiară. În acest sens, se constată că sancţiunile stipulate prin Ordonanţă sunt foarte grele, cea mai frecventă fiind pedeapsa capitală, aplicată în cazul colaborării şi nedenunţării foştilor militari ai armatei de ocupaţie.
De asemenea, tot cu moartea era pedepsită şi activitatea de sabotare a liniilor de transport sau comunicaţii. Erau prevăzute sancţiuni grele şi pentru alte categorii etnice, nu doar germani sau maghiari, ci şi funcţionarii români sau de altă naţionalitate care nu îşi exercitau corespunzător îndatoririle de serviciu. și aceştia fiind încadraţi tot la fapte de sabotaj.
„Ordonanța stipula sancțiuni și pentru militarii din trupele SS germane sau din trupele maghiare care umblau în haine civile, încercând să își ascundă trecutul militar. Prin aceeași lege, orice persoană care adăpostea miilitari sau funcționari sub orice denumire, din armata germană sau maghiară ori le dădea ajutor de orice fel și nu-i declara imediat autorităților române, se pedepsea cu munca silnică de la 5 la 25 ani”, adaugă dr. Andrei Ando.
Ordinul procurorului militar Chiril Soltan prevedea că civilii sau militarii de etnie străină sau complicii lor care atentau la viața sau siguranța etnicilor români erau împușcați pe loc.
Alte prevederi ale Ordonanței 11, emisă la 26 august 1944:
1. Orice persoană care jefuiește sau distruge depozitele rămase după armatele germană și maghiară este condamnată la moarte
2. Orice persoană care răspândește panică se pedepsește cu închisoare între 5-12 ani și amendă până la 10.000 de lei
3.Orice funcționar public care se sustrage de la îndatoririle sale și nu execută sarcinile de serviciu se pedepsește cu muncă silnică pe viață
4. Orice persoană care îndeamnă soldații români să depună armele sau să alieze cu armata germană sau maghiară, să nu execute ordinele pe care le au, se pedepsește cu moartea
4. Cel care expune sau poartă public embleme, insigne, portrete, sau cărţi, uniforme, steaguri, când prin aceasta manifestă alinierea la vreo asociație sau organizație germană sau maghiară, se pedepseşte cu munca silnică de la 5 la 12 ani.
5. Cine nu dă ajutor la cererea autorităților publice pentru prinderea infractorilor sau pentru a împiedica infracțiunile din articolele precedente, se pedepsește cu 5-12 ani închisoare corecţională și 20.000-200.000 lei amendă.
Doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando, nu lasă ca trecutul județului să piară. În ultimii ani, acesta a strâns date pe care le publică în diferite cărți, până acum 20 la număr.
Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
Se încarcă comentariile...
