Povestea intelectualului de elită care și-a riscat libertatea și viața în timpul ocupației militare ungare a Ardealului
0Unul dintre puținii exponenți români ai elitei arădene care în perioada ocupării militare ungare a Aradului, în septembrie 1944, nu a părăsit orașul este Vasile Avramescu (18 decembrie 1873–16 februarie 1949).
Avramescu este cumnatul lui Ioan Suciu (militant al Marii Uniri).
Acesta a rămas în Arad și a încercat să reprezinte interesele arădenilor în raport cu administrația militară de ocupație a orașului. A avut două întâlniri cu generalul Asztalossy, care i-a comunicat o persoană de legătură între comandamentul ungar și societatea civilă locală, pe avocatul Széll Lajos. Avramescu vorbea perfect și limba maghiară, pentru că a absolvit Facultatea de Drept la Budapesta, fiind coleg de școală cu Iuliu Maniu.
Despre toate acestea a strâns informații doctorul în istorie din Arad, Andrei Ando, care nu lasă ca trecutul județului să piară.
În ultimii ani, acesta a adunat date pe care le publică în diferite cărți, până acum sunt 20 la număr. Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
„Vasile Avramescu era deja septuagenar la ocuparea Aradului. Vârsta sa înaintată și experiența politică și administrativă i-au conferit un plus de demnitate, care a contat și în relația cu noua administrație, ostilă intereselor românești. Avramescu a fost pus în situația de a gândi un plan în perspectiva plauzibilă a arestării intelectualilor arădeni care au rămas în oraș după 13 septembrie 1944, în condițiile în care era de așteptat o reacție a autorităților maghiare la faptul că în urma întoarcerii armelor împotriva Germaniei și a aliaților săi, la 23 august, o parte din elita maghiară arădeană fusese arestată și închisă în Cetatea Aradului”, spune Andrei Ando.
Îngrijorarea privind soarta românilor a fost însă nefondată. Deși au cochetat inițial cu ideea internării elitei românești în cetate, autoritățile militare ungare au renunțat la plan și s-au concentrat pe aplicarea legilor anti-evreiești. Vasile Avramescu a rămas însă în contact permanent cu acestea, până la retragerea lor din 21 septembrie.
Era respectat în oraș
Avocatul Avramescu era, la vremea respectivă, unul dintre cei mai respectabili și titrați locuitori ai orașului. A fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918. În perioada de la finalul Marelui Război a condus Garda Națională Română din Radna, unde lucra ca avocat.
A lucrat la redactarea Statutelor Gărzilor Naționale Române și a coordonat Comandamentul Liniilor Ferate din Arad. După Marea Unire, a fost primul președinte român al Tribunalului din Arad, iar mai târziu, în Guvernul Nicolae Titulescu, consilier în Ministerul Justiției. În aceeași perioadă, a fost timp de trei luni prefect interimar al județului Arad, după demisia lui Iustin Marșieu.
La 1 aprilie 1937 devine director al sucursalei arădene a Institutului Național de Credit Agricol.
După pensionare, la solicitarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, a redactat volumul „Instituția cărții funduare”.
A fost decorat cu Ordinul Coroana României și cu medalia Răsplata Muncii pentru învățământ, clasa I. Astăzi o stradă din municipiul Arad îi poartă numele.
Andrei Ando a oferit ca surse: Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003; Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005.
Se încarcă comentariile...
