Generalul-prefect care a ținut piept rușilor. Rușii nu l-au iertat însă pe Sabin Banciu
0Generalul Sabin Banciu (1881-1951) a fost Prefectul Aradului în perioada ocupației militare ungare. Acesta a avut avut doi copii și a luptat în Primul Război Mondial, în armata austro-ungară.
Sabin Banciu este un personaj care a contat în istoria Aradului.
S-a născut la Brad, în județul Hunedoara. Vorbea perfect limba germană, pentru că absolvise liceul german de la Sebeș și cursuri la Școala Militară de la Bruck an der Leitha, în Austria. Era și vorbitor de maghiară, pe care a deprins-o în perioada în care s-a perfecționat la Şcoala Militară de Ofiţeri din Budapesta.
S-a înrolat în Consiliul Naţional Român Central din Arad și a primit sarcina de organizare a Gărzilor Naționale de la Brad, pe care le-a și condus. În această calitate a avut o primă confruntare armată cu trupele maghiare: la data de 16 decembrie 1918, în gara din Ilia, de pe Valea Mureșului, a atacat și a anihilat trenul blindat maghiar care a deschis focul și a ucis numeroși români pe traseul Arad-Ilia.
A doua confruntare cu armata maghiară a avut-o în primăvara anului 1919, când trupele bolșevicului Béla Kun au atacat județul Arad, la câteva luni după Marea Unire și înaintea instalării administrației românești a Aradului. În zilele de 16 și 17 aprilie 1919, în luptele de la Vârfurile şi de la Sebiş, a spulberat armata maghiară, care s-a retras haotic, lăsând în urmă mulți prizonieri de război. Batalionul lui Sabin Banciu a continuat înaintarea pe teritoriu ungar. La 1 mai 1919 a cucerit gara din Martfű, de lângă Tiszaföldvár.
Ca ofițer combatant a obținut cele mai importante distincții militare, fiind decorat și de Imperiul Austro-Ungar, și de Regatul României. A fost rănit de două ori și a fost decorat de două ori.
Comandantul diviziei
După Primul Război Mondial, cariera lui Sabin Banciu a continuat să se dezvolte. A ajuns comandantul Diviziei a 17-a din Oradea şi a fost avansat general de brigadă. A trecut în rezervă în anul 1938 şi s-a dedicat activităţilor administrative. Guvernul carlist l-a numit în funcţia de controlor general de stat, pe care a îndeplinit-o între anii 1938 și 1940.
La 1 aprilie 1942, mareşalul Ion Antonescu l-a numit în funcţia de prefect al judeţului Arad.
Istoricul Lucian Petraş, de la Serviciul Judeţean Arad al Arhivelor Naţionale, într-un studiu realizat despre prefectul Sabin Banciu, nota că „în primul an de exercitare a acestei demnităţi, a dat dovadă de reale calităţi profesionale şi, nu întâmplător, la sfârşitul anului 1943, în urma evaluării activităţii, i s-a acordat calificativul <Foarte bine>“.
Cu acest prilej, ministrul de Interne l-a apreciat ca un „excelent prefect din toate punctele de vedere şi mai presus de tot: un om de caracter“.
„După 23 august 1944, prefectul Sabin Banciu a dispus autorităţilor militare locale scoaterea judeţului de sub controlul unităţilor germane. Au fost dezarmaţi şi reţinuţi ofiţerii şi soldaţilor germani din Arad, iar elita intelectuală maghiară a oraşului, bănuită de colaborarea cu autorităţile fasciste, a fost arestată şi închisă în Cetatea Aradului”, relatează doctorul în istorie Andrei Ando, doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.
Sabin Banciu a fost prefect al Aradului şi la 13 septembrie 1944, când judeţul a fost atacat de trupele ungare, iar oraşul Arad a fost ocupat. S-a refugiat împreună cu subprefectul şi cu şeful Serviciului de Aprovizionare din cadrul Prefecturii la Radna, iar apoi la Sebiş şi Gurahonţ. A revenit în oraşul Arad în data de 22 septembrie 1944, la ora 19, şi a luat măsuri pentru normalizarea activităţii administrative.
A elaborat o listă de priorităţi care prevedea curăţarea câmpiilor de morţi şi de proiectile, revenirea funcţionarilor la birou, aprovizionarea armatei ruse, pentru evitarea jafurilor. A menţinut contactul cu comandamentul militar rus, în contextul în care Aradul era răvășit de atacuri. Localitatea Covăsânţ, de exemplu, a fost evacuată când preotul ortodox a fost ucis de militarii ruşi, iar o fată de 13 ani a fost siluită.
Violuri, jafuri şi asasinate s-au raportat din tot judeţul, iar prefectul Sabin Banciu a încercat din răsputeri să ţină lucrurile sub control. Comunicarea cu comandamentul militar rus a fost însă îngreunată de atitudinea ostilă a Armatei Roşii, care afişa o superioritate arogantă. În săptămânile după instalarea ruşilor la Arad, aceştia au confiscat cele patru maşini ale prefecturii (trei autoturisme şi un camion), au declanşat mai multe anchete împotriva arădenilor şi au cerut să li se predea legionarii arădeni care au colaborat cu vechiul regim.
„În noiembrie 1944, pe fondul acestor situaţiii dificile, Ministerul de Interne a transmis o telegramă de destituire a prefectului Sabin Banciu. Putem opina că se întâmpla la presiunea trupelor ruseşti, care nu au apreciat ataşamentul său faţă de instituţiile româneşti şi lipsa de reacţie imediată la pretenţiile Armatei Roşii. La telegrama primită de la Minister, generalul Banciu a răspuns că o consideră un fals şi nu i-a dat curs. Peste câteva zile, însă, şi-a înaintat demisia. Prin Înaltul Decret Regal nr. 2231 din 21 noiembrie 1944 a fost eliberat din funcţie. Odată cu instalarea comunismului, a revenit la Brad, unde a trăit până la stârşitul vieţii, în 1951”, precizează istoricul Andrei Ando, autor al 20 cărți, cronicar al istoriei Aradului.
Se încarcă comentariile...
