Arad: PORTRET / GALERIE FOTO / Antoniu Tudor, o viaţă trăită pe scenă

A petrecut mult timp în turnee, alături de artişti în devenire sau deja consacraţi în domeniul muzicii corale.

Profil

Născut: 24 septembrie 1930
Studii: Şcoala populară de artă Arad
Experienţă: A activat timp de 31 de ani ca şi corist şi solist vocal la corul Filarmonicii din Arad
Familie: Văduv

Născut la o aruncătură de băţ de Arad, în comuna Sintea Mare, localitate pe care a iubit-o şi pe care a încercat să o elogieze ori de câte ori era departe de casă, Antoniu Tudor a fost pasionat de muzică de mic. „Mama a fost foarte talentată la muzică. Deşi avea voce de soprană, nu a pus-o în valoare decât în cercuri restrânse. Cu toate acestea, datorită ei am ales acest drum, deoarece de la ea am învăţat multe cântece pe când eram copil”, povesteşte Antoniu Tudor.
Primele interacţiuni cu muzica le-a avut la vârsta de 12 ani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După ce a pornit războiul, părinţii i-au fost trimişi în Braşov, unde tatăl său era mobilizat la fabrica de armament Astra. „În acest sens, am fost nevoit să termin clasa a V-a acolo. Fratele tatălui meu, avea în Braşov un restaurant, unde seară de seară se adunau consătenii noştri, ocazie cu care mă puneau să le cânt”, mărturiseşte Antoniu.

Pentru bătrânul dirijor, ieşit acum la pensie, muzica a însemnat în primul rând sacrificii, pe care a fost dispus să le facă în detrimentul ei. Cu o carieră muzicală de invidiat, Antoniu Tudor îşi priveşte anii pe care i-a slujit pe scenă cu satisfacţie.
Pentru că artistul este „sclavul” scenei, de multe ori Antoniu a fost obligat să lucreze în condiţii improprii. „Când activam ca şi dirijor la corul mixt din Sintea Mare, de cele mai multe ori eram nevoit să parcurg kilometri întregi cu căruţa. Ca să nu mai vorbesc de faptul că nu era curent electric în comună, astfel încât lucram la lămpi de petrol. Era o muncă titanică. Mergeam de două, trei ori pe săptămână la Dieci cu microbuzul Comitetului de Cultură tocmai pentru că meseria mi-o cerea. Am tras pentru cultură”, spune bătrânul dirijor.

A avut concerte în Italia şi Anglia

Cât priveşte turneele internaţionale, Antoniu Tudor se poate mândri cu o vastă experienţă. De la concerte în Italia sau Anglia ca şi corist, Antoniu îşi priveşte cariera muzicală cu zâmbetul pe buze. Fost dirijor la corurile din Aradul Nou şi Micălaca, reprezintă o emblemă pentru muzica corală bisericească a Aradului.  
„Sunt mulţumit pentru ceea ce am făcut pentru comuna şi oraşul meu. Asta mi-a fost menirea. Am fost solist, corist, dirijor, le-am cam făcut pe toate. Am sacrificat totul pentru muzică şi nu-mi pare rău”, mărturiseşte Antoniu Tudor.

Intrebări şi răspunsuri

Când a avut loc prima interacţiune cu bagheta?
În 1959. Atunci am închegat prima formaţie corală din comuna Sintea Mare la biserică şi la căminul cultural. Au urmat apoi colaborări cu Comitetul Judeţean de Cultură, ocazie cu care am fost trimis la corurile din Dieci, Almaş, Vărădia de Mureş şi Hălmagiu pentru asamblarea unor cântece.

Ce calităţi trebuie să îndeplinească un dirijor de cor bisericesc?
În primul rând este vorba de interpretarea muzicii corale bisericeşti. Nu trebuie să fie robul partiturii, ci dimpotrivă, el trebuie să fie universal, să fie un bun cunoscător al tipului bisericesc, să ştie ce urmează.

Regretaţi ceva din anii petrecuţi pe scenă?
Nu regret nimic. Nu regret decât anii care au trecut, poate nici aceia. Am iubit şi iubesc muzica. Am slujit-o cu plăcere chiar dacă am fost nevoit să sacrific totul, şi pe mine dar şi familia. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege acelaşi drum.

Ce-i place

Muzica reprezintă totul. „Îmi place cam tot ceea ce ţine de ea, indiferent că e vorba de muzică simfonică sau populară. Mi-a plăcut şi îmi place în continuare viaţa, chiar dacă la vârsta mea nu mă mai pot bucura atât de mult de ea”, spune dirijorul.

Ce nu-i place

Nu-i plac oamenii prefăcuţi. „Nu-mi plac oamenii cu care nu poţi lucra, oamenii pe care nu te poţi baza când vine vorba de un lucru anume”, a încheiat Antoniu Tudor.