Andras Mako vrea să iasă la pensie de pe teren

Andras Mako, in stanga, alaturi de fiul Sebastian

Are 42 de ani şi e încă pe gazon. Arădeanul are parte de o bucurie rară, după ce a ajuns să fie coechipier cu fiul său.

Profil

Născut. 30 septembrie 1967.
Experienţă. Fotbalist, arbitru.
Familie. Căsătorit.

Andras sau „Bandi”, aşa cum e cunoscut în lumea fotbalului arădean, e o figură legendară pe terenurile din judeţ. A trecut de patru decenii de viaţă, dar nu se lasă. Simte că încă mai poate face performanţă.
Îşi aminteşte de o zi de vară din anul 1978. Era pe-atunci un puşti, avea 11 ani. „Pe 5 august am mers pentru prima dată la fotbal. M-am înscris la echipa de juniori a Victoriei Chişineu Criş, iar primul meu antrenor a fost regretatul Gheorghe Bradea, Moşul, cum îi spuneam noi”, a rememorat fotbalistul. A progresat, dar un accident nefericit i-a frânat cariera. Într-un meci cu echipa Unirea Sântana, o fractură dublă de tibie şi peroneul-a scos din circuit. A trecut însă peste momentul dur.

Chiar dacă n-a mai fost capabil să joace la nivel de mare performanţă, „Bandi” n-a pierdut vreo clipă plăcerea jocului şi a continuat. A trecut la echipa Olimpia Pădureni, apoi la Steaua Grăniceri. În anul 1987, a trecut la Victoria Şepreuş. „Aici, fotbalul mi-a dat de toate – casă, masă, dar şi nevastă”, a povestit el. Apoi a plecat la Victoria Berechiu şi, mai apoi, la Recolta Apateu. Ultima formaţie a promovat-o în primul eşalon din Arad, din dubla postură, de antrenor şi jucător.

În echipă cu fiul său

În urmă cu doi ani, a revenit la prima dragoste, formaţia din Chişineu Criş. Aici are o bucurie pe care puţini fotbalişti o pot trăi. Fiul său, Sebastian, în vârstă de 17 ani, a fost promovat de la echipa de juniori în cea de seniori. Cei doi au ajuns coechipieri, tatăl e atacant, iar fiul e mijlocaş. „Ne înţelegem bine în atac şi nu pot fi decât fericit că îmi calcă pe urme. La noi în familie, fotbalul se mănâncă pe pâine. Mariana, soţia mea şi mama lui Sebastian, ştie că îmi dau viaţa pentru fotbal”, a mărturisit Andras Mako.

Tot pasiunea pentru fotbal l-a determinat să organizeze un turneu, pe care l-a botezat după porecla sa, „Cupa Bandi”. În fiecare iarnă invită formaţii din judeţul Arad la meciuri de fotbal în sală, competiţia devenind deja o tradiţie. În 2009 a avut loc a şasea ediţie. S-a bucurat şi acum de o participare numeroasă, deşi toţi fotbaliştii sunt în vacanţă, aşa că e decis să continue şi la anul.
Şi tot pentru că e înnebunit după fotbal, a decis să devină şi arbitru. „Fotbalul e viaţa mea”, a încheiat
Bandi.

Intrebări şi răspunsuri

Pe cine ai admirat dintre fotbalişti?
Am fost fanul lui Gheorghe Hagi. Iar dintre străini, mi-a plăcut mult de argentinianul Mario Alberto Kempes.

Dar fiul tău?
Lui îi place de portughezul Cristiano Ronaldo

Cum e să fii coechipier cu fiul tău?
Sunt fericit că mă urmează. El e şi golgeterul echipei de juniori. Eu joc atacant, iar el e mijlocaş sau fundaş drept. Deşi mie nu mi-a plăcut niciodată să joc în defensivă, mi-a plăcut golul. A făcut şi el cursul de arbitri, mă bucur că vrea să îmi calce pe urme şi aici.

Cât vei mai juca?
Atâta vreme cât mă ţin balamalele! Cât simt că pot, nu mă las.

Ce-i place

Fotbalist, arbitru şi antrenor. E limpede că fotbalul înseamnă totul pentru Andras Mako. De altfel, arădeanul recunoaşte că sportul-rege e pe primul loc. „Pentru fotbal îmi dau viaţa”, explică el.

Ce nu-i place

Felul în care unii din tinerii fotbalişti înţeleg să trateze jocul. „De multe ori, mă enervez când îi văd că se tot plâng de probleme. Eu, la vârsta mea, n-o fac. La un meci, eram conduşi cu 3-0. Am intrat în teren în repriza a doua şi în 20 de minute s-a făcut 3-3”, spune Mako.