Vasile Negoiţă a lucrat cu singurul medaliat român la Jocurile Olimpice de iarnă

Vasile Negoiţă a făcut de toate în viaţă şi poate afirma cu argumente solide că este un om împlinit. Pasionat în copilărie de aeromodele, a participat, pe când avea 13 ani, la un campionat mondial, organizat la salina de la Slănic Prahova, şi a ocupat locul trei cu un avion de mici dimensiuni.

Data naşterii: 23 aprilie 1948, Focşani
Educaţie. Facultatea de Farmacie Militară Bucureşti
Starea civilă: căsătorit, o fată

„Au concurat reprezentanţi a 50 de ţări de pe întreg mapamondul. A fost un concurs, în care s-au premiat avioanele care stăteau cel mai mult în aer. Premiul întâi a fost decernat unui argentinian, locul doi a fost obţinut de un american, iar pe poziţia a treia m-am clasat eu. Pentru acest rezultat, am fost trecut în cartea de onoare a salinei de la Slănic Prahova. Această salină este locul de cele mai mari dimensiuni din lume unde nu există curenţi de aer“, precizează Vasile Negoiţă.

30 de ani la spitalul militar

După terminarea liceului, a lucrat o vreme ca tâmplar. Ulterior, şi-a schimbat radical profilul profesional. „Am dat la Facultatea de Farmacie Militară din Bucureşti, am absolvit-o şi am fost repartizat la Spitalul Militar din Braşov, unde am activat timp de 30 de ani“, afirmă farmacistul.

În paralel, a fost timp de 12 ani cooptat în staff-ul medical al Asociaţiei Sportive a Armatei (ASA) Braşov, perioadă în care a cunoscut cei mai reprezentativi sportivi ai ţării în sporturile de iarnă (schi, bob, sanie). „Am avut ocazia să lucrez cu Ion Panţuru, medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1968, de la Grenoble. Este singura medalie olimpică obţinută de România la jocurile de iarnă“, spune Vasile Negoiţă.

A masat 14 ore gâtul unui schior

În această perioadă, s-a specializat în medicină sportivă. A fost responsabil de programul zilnic de antrenamente şi trata eficient, recupera sportivii după accidentele suferite. Cea mai mare satisfacţie, ca specialist în medicină sportivă, a trăit-o atunci când, într-o singură zi, a refăcut un schior care s-a accidentat în urma unei sărituri de la trambulină.

„La unul din antrenamente, sportivul respectiv a căzut în cap de la aproximativ 10 metri. A doua zi se desfăşura concursul armatelor prietene, la care participau competitori reprezentând ţările semnatare ale Tratatului de la Varşovia, iar acest schior era campionul nostru naţional şi trebuia să fie în forma la ora întrecerii. 14 ore i-am făcut masaj ca să-i întorc capul, că îl avea răsucit, şi am reuşit, iar a doua zi a câştigat concursul“, povesteşte medicul.

Ieşit la pensie, farmacistul Vasile Negoiţă administrează în prezent castelul de la Vălişoara, situat în Cheile Aiudului din Munţii Apuseni. Castelul, fostă cazemată în secolul XIX la graniţa dintre Principatele Române şi Imperiul austro-ungar, a fost transformat de un investitor braşovean în pensiune rurală.

Ce-i place: „Muntele şi schiul, dar şi pescuitul în Deltă, sunt marile mele pasiuni. La oameni apreciez cel mai mult cinstea şi corectitudinea. Îm plac foarte mult şi florile, am acasă o adevărată seră.“

Ce nu-i place: „În primul rând, mă supără minciuna. Lucrând foarte mult cu oamenii, am devenit, cred, un bun psiholog, şi îi cam citesc pe cei care umblă cu cioara vopsită. În rest, îi iau pe oameni aşa cum sunt.“

Care a fost cea mai mare realizare a d-voastră?
V.N.: „Se spune că cea mai mare realizare a unui om o reprezintă copiii şi sunt întrutotul de acord. Mă bucur că fata mea, care are 35 de ani, s-a realizat pe plan profesional şi personal. E economistă, iar ginerele meu este jurist la o reprezentanţă a unei firme de piese auto.“

Cu ce sportiv aţi rămas prieten?
V.N.: „În cei 12 ani la ASA Braşov, am activat mai ales pe partea de schi fond, biatlon, sanie, bob şi trambulină, dar culmea e că cel mai bun amic al meu din lumea sportului este un mare handbalist. E vorba de Gabriel Kicsid. Cu el am colaborat excelent foarte mult timp, după ce s-a lăsat de handbal şi a revenit la Asociaţia Sportivă a Armatei din Braşov, oraş de unde se trage.“