Povestea unei familii de ingineri care lucrează la autostrada A10: Pe şantier e „real life”, deciziile se iau rapid
0Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere – CNAIR prezintă povestea unei familii de drumari care lucrează la Autostrada A10 Sebeş-Turda.
Este vorba despre povestea unei tinere familii de ingineri pasionaţi de ceea ce fac. Ambii au 31 de ani şi o fetiţă de 3 ani şi 4 luni. Georgiana-Larisa Roşca lucrează la Autostrada A10 din 2015 şi a participat la toate fazele proiectului.
”Povestea unei familii pentru care meseria înseamnă totul. Inginerii pentru care şantierul este a doua casă. Povestea unei familii de ingineri este o inspiraţie pentru o Românie întreagă. Ei urmează filosofia marelui Duiliu Marcu care trata şantierul ca pe propriul copil. Dragostea şi respectul faţă de meserie, dorinţa de autodepăşire, sunt câteva dintre valori acestei familii de ingineri. Am găsit această familie la inaugurarea A10”, susţin cei de la CNAIR.
Dialogul purtat cu inginerul Georgiana-Larisa Roşca:
– Numele meu este Georgiana-Larisa Roşca şi sunt inginer CFDP. Am 31 ani, soţul meu Vasile-Daniel Roşca inginer construcţii are aceeaşi vârstă şi împreună avem o fetiţă de 3 ani si 4 luni (născută pe 06.09.2017). Am lucrat pe proiectul A10 din 2015 în cadrul biroului tehnic şi spre final am ajuns responsabil al acestui birou. Am participat la toate fazele de proiectare DP-PT-DE, având o mică pauză odată cu concediul de maternitate după care am revenit în domeniul construcţiilor. Am avut un program flexibil astfel încât să pot să mă ocup şi de fetiţă. Soţul a lucrat tot la Impresa Pizzarotti la proiectul de cale ferată de aproape 7 ani.
– Ce e cel mai greu când lucrezi la un proiect de infrastructură?
– Sincer pentru mine nu a fost greu pentru că pur şi simplu îmi iubesc meseria, dacă e totuşi să numesc ceva ar fi faptul că tot timpul lucrezi contracronometru. Cel puţin pe biroul tehnic am lucrat aşa încă dinaintea obţinerii AC.
– Care e diferenţa dintre facultate şi şantier?
– Foarte mare sincer. Din facultate ai un fel de guideline, ca şi când ai primi o hartă şi după facultate te trimite cineva cu harta în mână să te descurci. Noi am terminat la UT din Cluj Napoca, amândoi, acolo ne-am cunoscut.
Nici politehnica nu e uşoară, dar pe şantier e ”real life”, deciziile se iau rapid, vin de pe şantier cer lămuriri referitoare la proiect, ca şi inginer la biroul tehnic trebuie să reuşeşti să îi lămureşti. Biroul tehnic mi se pare foarte complex fiindcă face aşa o legătură între toate birourile, şantier şi proiectanţi de specialitate. Poate ar trebui şi în facultate mers pe mai mult practic. Pe ce se aşteaptă o societate de la tine ca inginer. Nu ştiu sincer câţi folosesc integralele triple zi de zi.
– Şi ce îţi doreşti să faci mai departe?
– Îmi doresc să lucrez pe proiecte de infrastructură majoră , consider că mai am de învăţat şi după să trec poate de partea Beneficiarului, toate acestea într-un echilibru cât se poate de bun cu familia. La primul job, la Diferit în Cluj Napoca, m-am angajat fix după ce am terminat facultatea. M-au pus prima dată să fac o copie la un proiect şi nu am ştiut de unde să “apuc” copiatorul.
– Cum e să lucrezi pentru o societate a statului?
– Din exterior pare mai simplu decât la Antreprenor, începând cu programul. Am întâlnit şi mulţi angajaţi ai statului nepregătiţi şi doar aroganţi, fără să îşi asume nimic de asta aş vrea să mai capăt experienţa înainte să merg spre o carieră în mediul public.
– Ce aşteptări aveţi de la copilul vostru?
– Să fie sănătoasă, fericită şi bună, iar noi să fim lângă ea cât mai mult timp. Sper să îşi găsească vocaţia şi să îşi desfăşoare cu plăcere activitatea. Sper să aibă parte de un sistem de învăţământ mai bine structurat şi actualizat, să nu înveţe după cărţile după care am studiat eu. Societatea evoluează şi noi, odată cu ea.
Se încarcă comentariile...
