Povestea primului Episcop al românilor din America: apreciat peste Ocean, „exilat în propria ţară“ după întoarcerea în România
0
Policarp Moruşca a fost Episcopul românilor din America doar patru ani. Venit, în 1939, pentru o şedinţă a Sfântului Sinod al BOR, a fost obligat de autorităţile vremii să rămână în România.
„Generaţia mai tânără ştie despre Episcopul Policarp doar din cărţi de istorie sau din discuţiile noastre cu ei despre «primul episcop al românilor din America» şi, deşi ei nu l-au cunoscut personal, el este o parte vie din cunoştinţele lor despre Biserica lor de aici. Iar cei care ne vizitează sunt informaţi despre persoana şi activitatea sa şi rămân cu profundă admiraţie pentru munca depusă şi ceea ce a realizat în cei patru scurţi ani petrecuţi în America“, povesteşte Nathaniel Popp, actualul Arhiepiscop al românilor din SUA, în lucrarea „Întregalde ieri şi azi“. Cartea, semnată de Cristian Florin Bota, Daniel Tiutiu, Gabriela Mircea, va fi lansată în 2 mai 2016, la Căminul cultural din Întregalde, judeţul Alba.
Policarp Moruşca, născut în 20 martie 1883, în Cristeşti, azi Dealul Geoagiului, comuna Întregalde, judeţul Alba, a crescut într-o familie de oameni «săraci, dar grijulii şi strădalnici să dea cât mai bună creştere celor şase copii»“, după cum însuşi mărturisea.
Policarp Moruşca-în stânga imaginii/Sursa fotografiilor-cartea „Întregalde ieri şi azi“
„Cei dintâi ani de viaţă sunt formativi pentru caracterul oricui, aşa încât putem spune că nu numai cei şapte ani de acasă, ci şi ambianţa satului şi ethosul Munţilor Apuseni, şi-au pus amprenta asupra vajnicului Ierarh. Dârzenia sa de «moţ» autentic l-a susţinut în cele mai mari încercări ale vieţii sale. Acolo el a fost mângâiat de doina românescă şi s-a pătruns de durerile şi aspiraţiile neamului său, aflat atunci sub stăpâniri străine“, apreciază preotul Remus Grama, de la Catedrala „Sf. Maria“, Cleveland, S. U. A, în lucrarea citată.
Policarp a slujit ca preot şi inspector şcolar, iar apoi ca stareţ la mănăstirea Hodoş Bodrog, în apropiere de Arad. Bun condeier şi propovăduitor al Evangheliei, gospodar şi plin de iubire de om, a fost trimis de Patriarhul Nicodim ca Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din America.
Episcopul românilor americani-al doilea în dreapta imaginii, rândul din faţă, în 1939
Ajuns în America de Nord în anul 1935, Policarp a călătorit pe întregul continent vizitând parohiile româneşti din Canada şi Statele Unite ale Americii. „Ca amintire, şi astăzi, pe clopotniţa bisericii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (fondată în 1911), din Flintoft, Saskatchewan, Canada, se mai află semnul: «Bine aţi venit, Prea Sfinţite!», care l-a întâmpinat pe Episcopul Policarp în prima sa vizită în acea parohie“, spune actualul Arhiepiscop al românilor din America.
Policarp este amintit şi prin troiţa de lemn care de mai bine de 50 de ani străjuieşte intrarea în cimitirul de la aşezământul Vatra Românească (Grass Lake, Michigan), ctitoria sa. Actualul ierarh al românilor din America spune că Policarp nu a fost primit totdeauna cu braţele larg deschise de către toate organizaţiile româneşti de peste Ocean.
„Autoritatea lui poate nu a fost pe placul tuturor, chiar dacă el a afirmat că îi acceptă pe toţi, aşa cum i-a găsit. Părea să aibă nevoie de o familie aici în Lumea Nouă şi într-adevăr cea mai mare parte a românilor din America de Nord l-au primit ca părinte în familia lor, episcopia “, notează Arhiepiscopul Nathaniel Popp.
„Exilat în propria ţară“
În America a slujit până în 1939, când a revenit la o şedinţă a Sfântului Sinod al Patriarhiei Române. Din cauza tensiunilor care aveau loc în Europa, şedinţa nu s-a mai ţinut. În schimb, a fost reţinut de autorităţile vremii. Măsura a fost intrerpretată de românii de peste Ocean ca o încălcare a autonomiei Episcopiei din America.
În plus, a începul cel de-al Doilea Război Mondial. În acest context, Episcopul românilor din America a fost obligat să rămână cinci ani în România. „S-a încercat prin intermediul guvernului, pe diferite căi bisericeşti de a-l aduce înapoi pe părintele lor, Episcopul Policarp, dar nu a fost să fie“, afirmă actualul Arhiepiscop al românilor americani.
După încheierea războiului, la conducerea României au venit comuniştii. „Prea Sfinţitul Policarp a fost marginalizat în 1948, fiind «pus în retragere», alături de alte peste douzeci de ierarhi care erau suspectaţi ca duşmani ai noii orânduiri. De aceea el este socotit în America a fi fost un «exilat în propria sa ţar㻓, apreciază preotul Remus Grama.
În 1948, la vârsta de 64 de ani, a fost pensionat şi de atunci a trăit ca membru al catedralei ”Reîntregirii” din Alba Iulia şi apoi stareţ al minuscului schit ”Sfântul Ioan Botezătorul” din acelaşi oraş.
Chiar dacă a fost mutat din loc în loc, a continuat comunicarea sa prin scrisori cu românii din America de Nord. „S-ar cuveni ca, aşa cum este cinstit şi în America, numele său să nu fie uitat nici în Ţară, ci să fie elevat prin cinstire, ca nume de şcoli sau alte instituţii pertinente, deoarece el este un simbol al biruinţei prin credinţă -, precum şi al dârzeniei româneşti din Ardealul strămoşesc“, concluzionează preotul Remus Grama, de la Catedrala „Sf. Maria“ din Cleveland, S.U.A. (Articol scris de NICU NEAG)
Citiţi şi:
Cum s-au dezvoltat moţii în Apuseni. Dovezi extraordinare despre vechimea plutăritului pe râul Arieş
Se încarcă comentariile...
