Mărturisirea unui fost deţinut, coleg de muncă cu victima omorului de la Mediaş: „Este crima politicienilor. Să vă băgaţi recursul compensatoriu undeva”

Un fost coleg de muncă cu victima crimei de la Mediaş şi coleg de penitenciar cu bărbatul care l-a înjunghiat de 11 ori face, pe Facebook, o radiografie dură a sistemului penitenicar din România. Eugen Moisa, zis „Măgeană”, spune că deţinuţii nu au cerut recursul compensatoriu şi acuză politicienii că au oferit acest ”măr otrăvit”.

Eugen Moisa locuieşte la Frankfurt, unde a fost coleg de serviciu cu Faghiura Marius Andrei, tânărul care a murit în urma loviturilor de cuţit aplicate de recidivistul Rusu Marius. 

”Un copil minunat, respectuos şi arătos. Un suflet bun”, astfel în descrie acesta pe tânărul decedat la Mediaş.

”Măgeană”, care a fost închis pentru crimă asupra unui cetăţean sârb, susţine că a fost coleg de penitenciar cu Rusu Marius, despre care spune că era un deţinut retras. ”Nu îţi caut scuze Marius Rusu, nu cred că pot găsi, pentru că în viaţa asta s-au în cea de apoi dreptatea nu se face cu cuţitul!”, spune autorul ”editorialului” despre bărbatul arestat preventiv pentru omor calificat. 

Fostul deţinut descrie cum erau cumpărate în penitenciar ”cursurile de reeducare” şi zilele de muncă. ”Ştim şi noi că dacă acolo nu ne vom cumpăra libertatea, implicit cursurile de reeducare, nu vom avea parte de înţelegere în faţa judecătorului de eliberări condiţionate. Ultima noastră găselniţă era să plătim pe altul să muncească pentru noi, el lua banii de la munca prestată, în jur de 300 ron, iar noi ne însuşeam zilele câştig, în jur de 7, ca să scăpăm mai repede şi în faţa judecătorului să rezulte că am muncit”, susţine ”Măgeană”. 

Referindu-se la recursul compensatoriu, fostul deţinut spune că nu deţinuţii l-au cerut şi susţine că ”crima de la Mediaş este crima politicianului român”.

Mesajul transmis de Eugena Moisa după decesul fostului să coleg de serviciu din Germania: 

Editorial cu regret

Astăzi familia îndurerată îşi ingroapă un membru. Un tanăr de 25 de ani din Mediaş pe care l-am cunoscut la Frankfurt, având amândoi acelaşi job. Un copil minunat, respectuos şi arătos. Un suflet bun. Nu credeam totuşi să vină ziua în care am să scriu vreodată despre el la trecut! Văzând în faţa ochilor un tanăr deştept şi frumos cu un viitor în faţă e imposibil să apreciezi clipa în care vei scrie despre el la trecut. Şi totuşi s-a dus într-o lume mai dreaptă, unde la intrare nu vei mai fi nevoit să arăţi cazierul pentru a ocupa un loc printre restul oamenilor.

Acolo se vor uita doar în inima ta şi vor vedea dacă ai fost bun sau nu. E simplu. Tu, prieten drag, vei avea parte de un loc bun pentru că te cunoaştem şi ştim că ai fost un om bun drept ptr. care astăzi, noi cei care te-am cunoscut, ne înclinăm în faţa ta. Totuşi nu ne putem obişnui cu ideea că un băiat aşa tânăr ca tine poate dispărea într-o clipă şi nimic nu îl mai poate aduce înapoi, aşa că permite-mi prieten drag, în cinstea dreptăţii să reflectăm cum de a fost posibil aşa ceva. 

Pe acel nefericit care ţi-a adus sfârşitul îl şti şi tu, îl ştiu şi eu. L-am cunoscut pe treptele unui penitenciar, Aiud, cu el am avut neplăcerea de a sta mulţi ani. El, un tânăr că noi, bătut de soarta crudă a unui sistem penitenciar bolnav, stătea de obicei retras aşteptând clipa în care vreunui politician i s-ar face milă de noi să vina acolo între noi şi să judece sistemul monstruos creat de ei. Nu îţi caut scuze Marius Rusu, nu cred că pot găsi, pentru că în viaţa asta s-au în cea de apoi dreptatea nu se face cu cuţitul! Ai fi ştiut şi tu asta, şi poate şi eu, şi mulţi alţii că noi dacă în trecutul nostru în penitenciar am fi fost educaţi să înţelegem asta, să ne fi corectat sistemul penitenciar până şi ultima ieşire violentă care ne-ar fi stăpanit!

Marius Rusu

Dar noi nu am putut afla de acolo aceste lucruri, nu am văzut programe reale de reeducare decât pe hârtie sau cele care noi ni le-am cumpărat de la unul la altul că să dăm bine la eliberarea condiţionată. Ştim şi noi că dacă acolo nu ne vom cumpăra libertatea, implicit cursurile de reeducare, nu vom avea parte de înţelegere în faţa judecătorului de eliberări condiţionate. Ultima noastră găselniţă era să plătim pe altul să muncească pentru noi, el lua banii de la munca prestată, în jur de 300 ron, iar noi ne însuşeam zilele câştig, în jur de 7, ca să scăpăm mai repede şi în faţa judecătorului să rezulte că am muncit. Împuşcam 2 iepuri dintr-o dată! Erau vremuri grele în care ne luptam la CEDO să scăpăm de igrasie, să numai mirosim groaznic când mergem la vizită cu familia sau avocaţii, să ne apărăm imaginea de nespălaţi.  

Speram că prin CEDO, societatea civilă va află că statul alocă 30 de milioane ptr un deţinut şi totuşi niciunuia nu îi asigură hrană, decât pe hârtie, aşa cum noi prezentam reabilitarea noastră în faţă judecătorului de eliberări condiţionate, doar pe hârtie. Am ales atunci să luptăm la CEDO deoarece societatea romanească în 30 de ani nu a fost dispusă să asculte strigătul nostru! Societatea românească s-a îndepărtat lăsând torţionarii să aplice exterminarea prin foamete, frig, bătaie şi tortură psihică. Acesta a fost şi secretul lui Vişinescu, dar măcar asta a plătit, l-au aranjat colegi de ai noştri să alunece în baie să îşi rupă splina. A venit ziua dreptăţii la CEDO după mulţi ani de luptă cu sistemul opresiv. CEDO a sus atunci STOP. Atunci am crezut toţi că am câştigat şi politicianul român se va considera înfrânt, şi că vor veni zile cu soare, că ne vor da de mâncare, că nu ne vor mai tăia curentul seara la 10, că ne vom spăla zilnic sau măcar la 2 zile, că sistemul de reeducare în închisori va deveni funcţional, şi ne vor da banii drept despăgubiri. Aşa am crezut noi, dar nu e el politicianul român DUMNEZEUL zilelor noastre? A găsit găselniţa, recursul compensatoriu: un măr otrăvit! Noi nu l-am cerut, nu l-am dorit, nu l-am iniţiat... noi doar răspundem pentru el. Mă macină întrebarea de pe buzele miilor de deţinuţi: nu vreţi să va băgaţi recursul undeva şi să ne daţi banii câştigaţi prin procese corecte la CEDO? Cu ocazia asta poate nu ne mai huliţi? 

De ce trebuie să huleşti un deţinut? Da, pe tine societate te întreb? Este semenul tău, neamul tău, prietenul tău de ieri, vărul tău, sau poate o cunoştinţă de a ta! Nu e criminalul pe care presa troglodită vrea să ţi-l descrie din interese meschine de partid! În penitenciare nu sunt numai pedofili, violatori şi criminali, aceştia nu depăşesc 10%. Nu ai autostrăzi din cauza lui? Nu ai spitale din cauza lui? Ai un servici prost plătit şi eşti îngropat în datorii că te-a furat el? S-au eşti doar nemulţumit pentru că ai aflat că ai plătit 30 de milioane pe lună şi totuşi ai aflat de la CEDO că aia nu au primit nici mâncare şi acum trebuie să o mai plăteşti o data? DA, ăsta e adevărul şi de aceea a apărut recursul compensatoriu, că să nu mai plăteşti încă o data. Crima de la Mediaş în care un prieten al meu s-a dus în mormânt şi altul la închisoare probabil pentru tot restul vieţii este crima politicianului român! 30 de ani de mizerie, 30 de ani de minciună, 30 de ani de interese personale şi 0 lei investiţi în educaţie s-au reeducare. Eu dacă greşesc plătesc, sunt închis şi acolo devin bătaia de joc a sistemului vostru securist, mafiot şi torţionar.  

Victima crimei de la Mediaş

Voi cum plătiţi? La puşcarie nu v-am văzut, iar dacă pe alocuri mai ajungeţi câte unul sunteţi protejaţi de sistem astfel încât nici nu va vedem, pentru noi sunteţi închişi ca şi notă de informaţie, ptr că evident acolo e singurul loc unde se găsesc soluţii pentru cei ca voi şi după cum a aflat şi Vişinescu, băile la penitenciar sunt alunecoase. Un singur politician nu a acceptat protecţie şi acela s-a numit Gigi Becali. De pe urma lui ne-au rămas chiar şi 2 frigidere pe care le-am folosit 100 de persoane, am putut să ne răcim apa infectă de la Rahova. Mesajul meu este: NU POŢI REEDUCA OAMENI FĂRĂ A INVESTI ÎN REEDUCARE! NU POŢI LOVI ÎN OMUL SLAB DOAR PENTRU CĂ NU L-AI REEDUCAT, NU L-AI TRATAT!  

Asumă-ţi eşecul societate, găseşte soluţia! În timp ce îţi scriu acolo lucrurile merg tot aşa. Adevărul de acolo e la fel. Nu ai dat vreodată dreptul la replică în toţi aceşti ani în care ai arătat cu degetul. Peste o lună sau un timp alt nevinovat va fi din nou victimă. Am scris politicienilor independenţi de la Parlamentul European în speranţa că voi ajunge acolo şi voi demasca corupţia şi minciuna. Domnii nu au avut bunăvoinţă în a răspunde măcar. Voi merge acolo şi voi dormi pe scările Parlamentului European până când Europa va înţelege că acolo e nevoie de dreptate ptr a nu mai duce la groapă un alt prieten, un văr , un semen.  

VREM EDUCAŢIE, VREM DREPTATE,VREM INTERZICEREA VOTULUI ÎN PENITENCIAR ŞI VREM SĂ VA OFERIM UN CADOU DIN PARTEA CELOR CĂRORA NE-A TRECUT O LACRIMĂ PTR MOARTEA UNUI TÂNĂR: RECURSUL COMPENSATORIU. PĂSTRAŢI-L. NU E NEVOIE DE EL. L-AŢI OFERIT SĂ NE LUAŢI BANII CÂŞTIGAŢI. 

Dragul meu prieten care te-ai dus într-o lume dreaptă vom lupta toţi să nu se mai întâmple altora ce ţi s-a întâmplat ţie, şi nici celor din penitenciare, oropsiţi de soartă nu vor mai există şansa de a ieşi de acolo mai răi decât au intrat. Din toată această nenorocire a câştigat politicianul transformând moartea ta în războiul politic. Tu măcar ai scăpat de ei, dar noi? 

FRANKFURT, IANUARIE 2019 

EUGEN MOISA