FOTO DOCUMENT Cum arăta Ocna Mureş, „oraşul sării“, la începutul anilor 1900: fabrica baronului Solvay şi băile sărate

Ocna Mureş acum 100 de ani

Imaginea orașului Ocna Mureș din județul Alba de acum aproape un secol, poate fi reconstituită cu ajutorul ilustratelor deținute de Arhivele Naționale Alba.

Cărțile poștale din Colecția de ilustrate și reproduceri de artă a Arhivelor Naționale Alba  au fost achiziționate de la Ioan Raica din Sebeș în anul 1975.

„Ilustratele pe care le deținem au fost editate de Librăria «Filip Banciu»  din Ocnele Mureșului. Pe ștampila aplicată pe ilustrate apare data de 18 octombie 1926 și localitatea Strungari. Apare și mențiunea «Școalei din Răchita, semnează Pop Vasile, notar cercual»“, a explicat Dana Zecheru, șef Serviciu Arhivele Naționale Alba.

Cărțile poștale care ne permit să facem o incursiune în „ orașul sării “ la începutul secolului trecut, au fost editate fie înainte de Marea Unire de la 1918, fie în anii imediat următori. Înscrisurile de pe cărțile poștale apar atât în limba română, cât și în cea maghiară. 

Ilustratele ne ajută să aflăm cum arătau dealurile de sare, Podul de peste Mureș cu Fabrica Solvay, gara din Uioara, Librăria Banciu, Ocna Regele Ferdinand, Fabrica de sodă caustică. Pe alte cărți poștale apar Parcul băilor, Băile cu aburi, Baia de cură sărată, Baia liberă.

De la Salinae,  la Uioara și Ocna Mureș

Ocna Mureș purta în urmă cu aproape 2.000 de ani, pe vremea Imperiului Roman, denumirea de Salinae. Însemnările istoricilor arată că romanii au exploatat tone de bolovani de sare, apreciați pentru puritatea zăcământului, de 99 la sută. Sarea era transportată cu ajutorul plutelor pe râul Mureș, iar ulterior era vândută pe dinari de argint.

Click pe poză pentru galerie foto

Orașul și-a luat numele de Uioara de la „uium“, impozitul în sare plătit de localnici celor care au stăpânit vremelnic zona. Așezarea de pe râul Mureș a început să înflorească în secolul XIX,după ce în 1896 baronul belgian Solvay s-a hotărât să deschidă aici o fabrică de sodă. Pe lângă bolovanii de sare din adâncuri, investitorul avea la îndemână apa din râul Mureș și calcarul de pe dealurile din jur.

Combinatul de La Ocna Mureș avea în perioada dintre cele două războaie mondiale, în jur de 500 de salariați. Era perioada în care se punea mare accent pe prestigiul fabricii de sodă. Spre exemplu,  angajații de la Solvay nu-și permiteau să apară pe stradă fără cravată.

Fabrica ridicată de baronul belgian a fost confiscată de autoritățile comuniste în 1948. Uioara și-a  schimbat denumirea în Ocna Mureș în 1956 și a fost ridicată la rangul de oraș. După Revoluția din 1989, urmașii baronului Solvay și-au manifestat intenția de a reintra în posesia combinatului, dar s-au lovit de refuzul autorităților de la noi. Combinatul a fost ulterior privatizat, iar la începutul anului 2010  și-a oprit activitatea din cauza datoriilor.

Embleme ale orașului de peste Mureș au fost și complexul turistic cu băi sărate, dar și stadionul cu nocturnă ridcat în secolul trecut, chiar în fața uzinelor de sodă din oraș.  Arena a prins contur în micuțul orășel din Transilvania din dorința baronului belgian Solvay, care a vrut ca inginerii și muncitorii săi să aibă unde se relaxa la o partidă de fotbal, după o zi de muncă în uzină. Acum, doar stâlpii și reflectoarele originale ale nocturnei mai amintesc de gloria de altădată a stadionului. De peste 10 ani, nimeni nu a mai aprins nocturna pe arena din orașul sării.