Ziua recoltei, sărbătoarea politizată de comuniști după ce „chiaburii“ au rămas fără batoze: „să fie încărcate la vagon şi date la topit, să le dăm și lor ceva bani ca să aibă de-o țigare“
0Țăranul român și-a iubit pământul dintotdeauna. Pentru el s-a răsculat, și-a dat viața și l-a lăsat moștenire urmașilor. După ce au venit la putere comuniștii, i s-a luat tot: a rămas fără pământ, fără uneltele cu care să-l lucreze și fără animalele de la jug. În schimb, i s-a cerut să obțină producții-record cu mâinile goale cu care comuniștii de frunte să se laude la Ziua Recoltei, politizată excesiv.
Mere roșii, așa cum ar fi fost poate și fructul din care a mușcat Adam, sau verzi, acrișoare, de ți se strepezesc dinții când muști din ele, pere tomnatice, în care s-a ascuns tot soarele verii, prune vineții, așa cum se fac genunchii copiilor după ce vin de la derdeluș iarna, gutui învelite cu puf galben ca al puilor ieșiți din găoace, struguri pudrați cu taninul negru al penei de corb. În alt colț, porumbul din știuleți e galben și copt. Grâul e în hambare. Mustul curge din canea, iar pastrama de oaie miroase până la cer. E semn că a venit toamna și țăranul român poate să-și tragă sufletul.
Așa a petrecut omul gliei din cele mai vechi timpuri, însă, odată cu venirea comunismului, serbarea recoltei a fost politizată excesiv, fiind un bun prilej pentru ca tovarășii să anunțe producții-record, iar ziua să fie sărbătorită prin muncă pentru depășirea planului cincinal. În marile orașe, sărbătoarea căpăta, la rândul ei, caracter politic. Prin piețele publice se aduceau legume, fructe, dar și animale vii numai pentru a pregăti terenul unde tovarășii de pe plan local sau de la centru să vină să laude mărețele realizări comuniste. Se țineau cuvântări cu limbaj de lemn, se anunțau producții-record la hectar, mare parte din ele nerealiste, se aplauda frenetic după un plan dinainte pus la punct.
În fiecare an, Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de cadre din conducerea de partid și de stat, mergeau în diferite orașe pentru a primi laude de Ziua Recoltei. La rândul lor, aceștia mulțumeau țărănimii și muncitorimii și slăveau încă o dată industria mecanizatoare. Presa controlată de cenzura partidului vuia cu multe zile înainte și după. Cuvântările tovarășilor erau reproduse integral, indiferent cât spațiu ocupau, iar corespondenții din toate județele aveau o misiune grea. În mijlocul Transilvaniei, se scoteau ediții speciale în limbile română și maghiară.
Comuniștii, fruntași la seceriș
Producțiile-record cu care țărani, muncitori, ingineri sau membri de partid se mândreau la Ziua Recoltei erau, de multe ori, exagerări, așa cum și presa acelor timpuri mințea sau era cenzurată. În anul 1955, ziarul „Scînteia“ anunța că în Bârlad, luni de dimineață, „cînd a început să se lumineze de ziuă, tot satul s-a revărsat spre cîmp. În această zi nici un ţăran muncitor din comuna Drăgăneşti, raionul Tecuci, n-a rămas acasă. Chiar şi cei care n-au de secerat au plecat să ajute pe alţii, urmînd ca în schimb şi aceştia să-i ajute la rîndul lor la culesul porumbului. Balaban Nicolae, de pildă, îl ajută pe Ciobotaru Radu, iar Dimache Gheorghe pe Olaru Sergiu. Comuniştii sînt fruntaşi la seceriş. Gurău Ştefan, Olaru Sergiu, Contandache Nicolae, Mihai Ghiţă, Iacob Gheorghe şi alţii au terminat în această zi seceratul întregii lor suprafețe de grîu. Numai în cursul zilei de luni 18 iulie au fost secerate în această comună 93 hectare de grîu şi orz, depășindu-se cu mult viteza zilnică de recoltare“.
La Iași, când culturile de păioase la gospodăria de stat Averești din raionul Huși, de pe cele 800 de hectare, au dat în pârg, s-a trecut la o nouă organizare a muncii în gospodărie. La vie, la grădină, la grajduri, au rămas mai puţini muncitori, întrucât cei mai mulţi au trecut la recoltat, anunța corespondentul ziarului. „Din iniţiativa biroului organizaţiei de bază U.T.M. la secția Avereşti s-a format o brigadă U.T.M. compusă din 24 de tineri; această brigadă a terminat de recoltat în scurt timp primele 8 hectare de grîu. Odată cu recoltatul s-a început şi treieratul. Fruntaşi la treieriş sînt tinerii Toader Pisoi, Rodica Bînzar, Marin Mustaţă ş.a. Într-o singură zi, tinerii din brigada U.T.M. au treierat grîul de pe suprafața de 8 ha., obţinîndu-se de pe fiecare hectar peste 2000 kg grîu. La această gospodărie de stat, cu ajutorul tinerilor utemişti au fost secerate pînă în prezent peste 200 ha. cu grîu, aproape 100 ha. cu orz, secară etc“.
Ajutor tovărășesc la strângerea recoltei
Mai mulți țărani din comuna Viziru, raionul Călmățui, au format o grupă de întrajutorare pentru a-și lucra mai bine ogoarele. Așa suna o știre din altă parte a țării, ceva mai de la sud. „Țăranii muncitori Dumitru Zoltăreanu, Muşat Goleşteanu, Paul Moroianu şi Ion Goleşteanu din comuna Viziru au format o grupă de întrajutorare pentru a-şi lucra mai bine ogoarele. Lucrînd astfel o suprafaţă de 5 ha., ei au fost primii din comună care au terminat însămînţarea grîului de toamnă. Pe ogoarele lor, grîul a crescut frumos, dînd un rod bogat. Zilele trecute, membrii acestei grupe au început secerișul grîului cu secerătoarea lui Paul Moroianu şi cu caii ţăranilor muncitori Dumitru Zoltăreanu şi Muşat Goleşteanu. În urma secerătorii, familiile celor 4 ţărani muncitori legau grîul în snopi. În numai două zile ei au terminat secerişul. Prin întrajutorare în muncă ţăranii muncitori cu gospodării individuale din comuna Viziru au recoltat în 4 zile peste 400 ha. cu grîu. Terminînd secerișul, familiile ţăranilor muncitori care au format grupa de întrajutorare se ajută acum între ele la transportul recoltei la ariile de treier“, anunța Agerpres.
Starea de spirit, în funcție de limbă
Corespondentul din Arad anunța că pentru a merge mai bine campania de recoltare, ziarele locale „Flacăra Roşie“ şi „Vörös Lobogó“ din Arad au scos ediții speciale în limbile română şi maghiară, pentru raioanele din regiune, de parcă țăranul învăța din ziare cum să-și lucreze pământul. În realitate, altul era scopul, acesta fiind devoalat de chiar autorul știrii: „Într-un articol publicat în ediţia specială se arată experienţa organizaţiei de bază din gospodăria colectivă din comuna Vinga, raionul Arad, în organizarea muncii politice pentru grăbirea recoltatului“. Însă, „țăranii muncitori citesc cu mult interes aceste ediţii speciale. Ele se dovedesc deosebit de eficace atît în răspîndirea experienţei înaintate cît şi în combaterea lipsurilor“.
În realitate, încă din primii ani ai comunismului, din umbră veghea Securitatea, care cerea lărgirea acţiunilor informative „pentru a cunoaște exact starea de spirit a ţărănimii muncitoare cu privire la aceste campanii“, a descoperi „uneltirile dușmanului“ și se cerea luarea „măsurilor drastice şi imediate“ împotriva celor care instigau la nepredarea cotelor sau refuzul de a treiera.
„Chiaburii“, așa cum îi numea Miliția pe țăranii mai înstăriți, nu puteau rămâne cu niciun utilaj agricol. La un moment dat, Gheorghe Gheorghiu-Dej a cerut ca mai ales batozele să le fie luate, chiar dacă sunt rable: „să fie încărcate la vagon şi date la topit. Să le luăm, în așa fel încât să nu însemne o naționalizare, dar să nu le dăm prea mult pe ele. Să le dăm și lor ceva bani ca să aibă de-o țigare“, a dat ordin Dej.
Legenda porumbului galben și a merelor roșii
Nici măcar odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Țăranii se „angajau“ să dea cât mai mult lapte, legume, carne sau recolte sporite și declarau recolte mult peste ceea ce se realiza efectiv. Legenda spune că, atunci când Nicolae Ceaușescu venea în vizită de lucru pe ogoarele patriei, era păcălit: știuleții de porumb din primul rând erau colorați în galben, iar fructele erau înroșite artificial sau în pomi erau agățate mere frumoase. Nici în zootehnie nu era lăsat totul la voia întâmplării și membrii unei ferme au adus animale din alte zone, care erau mai deosebite. Alții contrazic aceste lucruri și spun că nu se punea problema de așa ceva, că doar cosmetizau puțin recoltele obținute și că la aceste tertipuri s-a apelat după revoluție, când puiul de Avicola a fost vopsit galben ca să pară găină.
„Aplauze puternice“ la Piața Obor pentru tovarășul dictator
Nicolae Ceaușescu se folosea de Ziua Recoltei pentru a face băi de mulțime, pentru a le mulțumi țăranilor și muncitorilor pentru eforturile depuse. De fiecare dată era însoțit de un alai de tovarăși și tovarășe din conducerea de partid și de stat, iar în 1967 l-a avut alături, în Piața Obor, pe Todor Jivkov, președintele Bulgariei. Toată presa comunistă a relatat cuvânt cu cuvânt cuvântările tovarășilor, nelipsind din text nici măcar expresiile care să exprime atmosfera creată, de genul „vii aplauze“, „aplauze prelungite“ sau „aplauze puternice“.
Cuvântarea începea cu „Doresc în primul rînd să adresez, cu prilejul tradiționalei zile a recoltei, un salut călduros mecanizatorilor, lucrătorilor din întreprinderile agricole de stat, ţărănimii cooperatiste, tuturor țăranilor din patria noastră, din partea Comitetului Central al partidului, a Consiliului de Stat şi a Consiliului de Miniştri“ și continuă mărețele realizări: „Sărbătorind Ziua recoltei se cuvine să ne amintim de faptul că sîntem în anul al 20-lea de la începerea cooperativizării. Putem spune astăzi că drumul arătat de partid s-a dovedit în întregime just, agricultura noastră cooperatistă obţinînd an de an producţii tot mai mari. Experienţa adevereşte că numai marea gospodărie socialistă poate realiza producții agricole sigure, poate permite creșterea veniturilor ţărănimii, cît şi ridicarea avuției generale a țării, bunăstarea întregului popor“.
Nici clima nu oprea recoltele bune
Apoi, șeful statului anunța la marea adunare de la Piața Obor că, deși în acel an nu au fost condiții optime pentru o recoltă bună, un mare număr de întreprinderi agricole de stat și cooperatiste au obținut rezultate bune. „În ciuda condițiilor climatice nefavorabile, dacă se lucrează bine pămîntul, dacă se folosesc bine mijloacele mecanice şi chimice, dacă se asigură întreținerea recoltelor și strîngerea lor la timp, este posibil să obținem producții mari, tot mai îmbelșugate“.
Într-un final, Ceaușescu se adresa specialiștilor din agricultură, în număr de aproximativ 30.000 de oameni. „Avem un detașament puternic de aproape 30.000 de specialiști agricoli cu studii superioare şi medii. Este adevărat că un număr încă mare lucrează la centru, la județe şi nu atîţi cîți ar trebui lucrează în unitățile agricole. Se impune să acționăm şi aici cu mai multă hotărîre pentru a asigura o schimbare radicală în repartizarea specialiștilor; va trebui ca mai mult de 75-80 la sută din specialişti să fie încadrați în unitățile agricole de stat și cooperatiste, acolo unde se obține recolta și nu în birouri“, le cerea el.
Ziua Recoltei, sărbătorită prin muncă
Răsfoind presa vremii, citești în fiecare an texte asemănătoare despre modul în care românii în comunism sărbătoreau Ziua Recoltei. Iată unul dintre ele care este atemporal vreme de mai multe decenii: „Potrivit tradiției, prima duminică din luna octombrie este consacrată sărbătoririi Zilei recoltei. Un minunat prilej de trecere în revistă a rezultatelor muncii depuse de lucrătorii ogoarelor într-un an de zile. Anul acesta sărbătoarea tradițională a cunoscut, în toate satele din județul nostru, o activitate intensă privind urgentarea lucrărilor agricole de recoltat şi semănat. Apreciind importanța pe care o are obținerea în anul viitor a unor recolte sporite de grîu la hectar, cooperatorii organizîndu-şi încă de sîmbătă întreaga activitate au continuat cu succes munca în ziua recoltei. Așadar, Ziua recoltei din acest an a fost sărbătorită prin muncă“.
Culorile belșugului în Pătrana
În funcție de talentul scriitorului la gazetă, se mai pigmentau textele cu tente de reportaj. Aceste texte apăreau, de regulă, în ziarele locale, acolo unde și cenzura nu funcționa ca la cotidienele centrale. Spre exemplu, în ziarul „Dâmbovița“ din toamna anului 1969 ni se vorbește despre „Culorile belşugului la poalele Pătranei“: „5 octombrie. În piaţa din centru, legumele proaspăt pudrate de licăritul tremurat al boabelor de rouă sînt aranjate în piramida unei expoziţii a belşugului strîns în chelarele toamnei. Vasile Lăzărescu, vicepreşedintele Consiliului popular al oraşului, face o statistică semnificativă a pieții: «Vedeţi, oamenii nu ştiu încotro să-şi îndrepte paşii. Ar vrea să cumpere ba una, ba alta». Miile de oameni care au umplut încă din primele ceasuri ale dimineţii platoul pieţii sînt pur şi simplu încîntați de organizare, de invitaţia multicoloră a legumelor şi fructelor. Am stat de vorbă cu mulţi dintre ei consemnîndu-le părerile la modul superlativ: «Belşugul este evident, toamna s-a întrecut în dărnicie. Ziua recoltei de acum este mult mai reprezentativă. Cel puţin, aici, la Pucioasa, este mai bine organizată decît anul trecut. O mărturie, de altfel, şi a rodniciei acestui an». Venit de pe meleagurile Moldovei la tratament în staţiune, un cetățean exclamă: «Este foarte frumos. Judeţul Dîmboviţa? Un adevărat corn al abundenţei. Credeam că numai la noi, pe Şiretul de jos, sînt asemenea roade. Cei care au aranjat piaţa sînt la înălţime. Le mulţumesc»“. Din aceeași știre aflăm că Ziua Recoltei a continuat cu un program artistic oferit de artiștii amatori de la Întreprinderea de textile „Bucegi“ și de cei de la Casa de Cultură.
Se încarcă comentariile...
