Reforma agrară şi manipulările regimului comunist
0
Un istoric arădean povesteşte cum au fost distruse marile proprietăţi agricole, marile ferme din judeţul Arad, prin aşa-zisa reformă agrară, şi cum au fost păcăliţi ţăranii săraci de către regimul comunist în anii de după război.
Istoricul Antoniu Martin spune că, în lumina ultimelor cercetări, reforma agrară din 1945, în judeţul Arad, poate fi văzută ca având cel puţin două scopuri: pe de o parte urmărea atragerea populaţiei rurale pe poziţii, dacă nu favorabile, măcar neutre faţă de guvernul Groza, pe de altă parte, ”anestezierea” acesteia în vederea declanşării colectivizării agriculturii.
„Pentru P.C.R., ţărănimea, aşa cum era în primii ani postbelici, trebuia să dispară. O parte urma să îngroaşe proletariatul industrial, minoritar, un alt segment urmând să devină proletariat agricol, servind fermele de stat sau gospodăriile colective pe care partidul dorea să le înfiinţeze. În intervalul 1945-1948, agricultura arădeană a resimţit o puternică prezentă a politicului reprezentat de P.C.R. şi anexele sale. Acest fapt a fost respectat cu precădere în demararea şi aplicarea reformei agrare care, în pofida prezentării ca un succes deplin de către noul regim, şi-a dovedit caracterul falimentar. Odată cu manifestul Frontului Plugarilor din 09 februarie 1945, în judeţul Arad s-a trecut la împărţirea ilegală a unor mari proprietăţi de către organele controlate de Partidul Comunist. Frontul Plugarilor îndemna ţăranii să confişte moşiile, motivând că pământul trebuia să le aparţină. Potrivit mesajului transmis, ţăranii trebuiau să intre pe proprietăţile celor consideraţi criminali de război, a celor fugiţi cu nemţii, precum şi moşierilor care au sabotat lucrările agricole. Astfel s-au împărţit samavolnic moşii ale unor mari proprietari din Şicula, Ineu, Cermei, Şepreuş dar şi de la Odvoş, toate acestea în primăvara lui 1945”, spune istoricul Antoniu Martin.
Arădeanul afirmă că Partidul Comunist a pregătit minuţios aceste demersuri încă din toamna lui 1944, când şi-a concentrat propaganda pe tema împroprietăririi ţăranilor pe pământurile moşiereşti care urmau a fi exproprietate. Aceasta deoarece se sconta pe sprijinul ţărănimii în viitoarele campanii politice. În programul Frontului Naţional Democrat se detalia modul în care urma să se facă reforma agrară: se expropriau proprietăţile peste 50 ha şi se împroprietăreau ţăranii fără pământ sau cu pământ puţin.
Mecanismele înfăptuirii în teren a acestei politici au fost reprezentate de comitetele săteşti, organizate de comunişti prin intermediul Frontului Plugarilor, acesta din urmă incitând ţăranii la ocuparea marilor proprietăţi. În paralel, din ianuarie 1945 s-a trecut în forţă la schimbarea vechilor primari cu alţii fideli Partidului Comunist, toate acestea sub o firavă aparenţă de legalitate.
„Putem considera că, departe de a oferi o premisă sustenabilă pentru dezvoltarea agriculturii arădene, reforma agrară din 1945-1948 a reprezentat îndeosebi o pârghie în mâinile autorităţilor comuniste prin care doreau - şi au şi reuşit de altfel – să-şi subordoneze total satul şi ţărănimea. Ce a urmat a fost mult mai dur: colectivizarea prin orice mijloace a agriculturii”, încheie istoricul.
Vă mai recomandăm:
Relaţia dintre masonerie şi religie, explicată de un profesor arădean: „În cadrul ţinutelor nu sunt permise discuţii religioase“
Se încarcă comentariile...
