Vorbe mari, progrese mici la summitul Uniunii Europene

In ultimii ani, la summiturile europene ce marcheaza sfarsitul unei presedintii UE se spun, de obicei, vorbe mari si se iau "decizii istorice". La Luxemburg si la Helsinki s-a decis extinderea masiva

In ultimii ani, la summiturile europene ce marcheaza sfarsitul unei presedintii UE se spun, de obicei, vorbe mari si se iau "decizii istorice". La Luxemburg si la Helsinki s-a decis extinderea masiva a Uniunii, cel mai ambitios proiect din istoria acestei organizatii. La Koln si la Nisa s-a vorbit despre simplificarea uriasei birocratii europene, pentru ca o Uniune cu 27 sau 28 de membri sa poata functiona. La reuniunea de la sfarsitul saptamanii trecute de la Laeken, cuvantul de ordine a fost "viitorul Europei". Cu aceasta ocazie, s-a adoptat, desigur, "o declaratie istorica", care invita la reflexie asupra modului viitor de organizare al UE: va deveni Uniunea o federatie de tipul "Statelor Unite ale Europei"? Este nevoie de o Constitutie europeana? Care va fi raportul de forte intre Comisia Europeana si Consiliu? Ar trebui presedintele Comisiei sa fie ales prin vot direct? Ar trebui sporite prerogativele Parlamentului european, pentru ca acesta sa aiba, intr-adevar, puterea legislativa pe care o au in general parlamentele nationale? Care este cel mai potrivit mod de organizare a unei Uniuni cu 27-28 de membri? Cum poate fi adusa aceasta "Europa a viitorului" mai aproape de cetateni? Toate aceste intrebari trebuie sa-si gaseasca un raspuns cat mai curand posibil, pana in 2004, cand este preconizata admiterea primilor candidati. La Laeken, liderii europeni au decis sa formeze o Conventie, un fel de "adunare a inteleptilor", formata din 105 membri si condusa de un prezidiu de 12 persoane, in frunte cu venerabilul Val