Varujan Vosganian: "Am mult de lucru, n-am timp de răfuieli"

Am întâlnit un Varujan Vosganian grăbit, între două întâlniri, la sediul ministerului a cărui conducere de-abia o preluase. Tributar încă vechilor obligaţii, proaspătul ministru tocmai

Am întâlnit un Varujan Vosganian grăbit, între două întâlniri, la sediul ministerului a cărui conducere de-abia o preluase. Tributar încă vechilor obligaţii, proaspătul ministru tocmai participase la o importantă şedinţă a Uniunii Scriitorilor, unde prezentase bugetul organizaţiei. Apoi, a traversat repede Calea Victoriei pentru a intra în activitatea de la Ministerul Economiei şi Comerţului. Două lumi despărtiţe doar de un fir de stradă.
Ovidiu Nahoi: Domnule Vosganian, preluaţi fotoliul de ministru al domnului şereş, aflat în mijlocul unui imens scandal. Cum vă simţiţi?
Varujan Vosganian: Aici există responsabilităţi şi viziuni ale ministrului. Fiecare trebuie să vorbească doar despre sine. Nici măcar nu ştiu dacă aici există un panou în care sunt fotografiile celor care au fost miniştri ai economiei sau industriei, din vechime şi până acum.
Laurenţiu Ciocăzanu: O să-l înfiinţaţi, dacă nu există?
- Pâna una-alta, repar ceasul de pe clădirea ministerului.
O.N.: Totuşi, ministerul se află la ora actuală în mijlocul unui scandal!
- Ministerul trebuie recredibilizat, şi este una dintre priorităţile mele. Am avut zilele acestea întâlniri cu directorii, cu secretarii de stat şi vă spun că este un colectiv care merită o imagine mai bună.

O.N.: Domnule ministru, aveţi de gând să-i daţi publicităţii pe "băieţii deştepţi" care fac marile contracte din energie - aşa cum îi numea preşedintele Băsescu?
- Chestiunea este structurală. Nu poţi lupta împotriva acestui pericol decât prin crearea unui tip de mecanism. Problema e legată de componentele pieţei. Există o componentă de bursă, care nu ridică probleme deosebite. Probleme ridică acea componentă numită a contractelor bilaterale, cu preţuri socotite confidenţiale.
L.C.: Deci, faceţi totul public?
- Staţi, staţi… Problema nu este să fac eu public. Problema este să fac un mecanism, astfel încât lucrurile să fie publice. şi acest mecanism trebuie să fie probabil unul bursier. Până săptămâna viitoare încerc să-l imaginez. Acolo unde este un contract între firme private, e problema lor. Dar când cineva cumpără ieftin de la stat şi vinde scump tot la stat, e problema noastră.
O.N.: Îi vom afla până la urmă pe "băieţii deştepţi"?
- Eu am cerut acum o listă cu toţi participanţii la piaţă şi vreau să înţeleg toate aceste mecanisme. Vă spun de la bun început şi vreau să ştie toată lumea. Eu n-am negociat cu nimeni acest post. Negocierea a fost politică, între partide. Eu nu sunt obligat faţă de nimeni. Cu atât mai mult cu cât am şi o provocare de demnitate. Preşedintele însuşi a spus că nu s-a numărat printre susţinătorii mei. Trebuie deci ca lucrurile să meargă de aşa natură încât, peste câteva luni, preşedintele să recunoască faptul că nu a anticipat corect în ceea ce mă priveşte.
L.C.: Sunteţi mulţumit că aţi preluat un minister gol? În sensul că nu mai administrează nişte mari companii, nu mai participă la privatizare…
- Mergeţi cu mine prin minister şi veţi vedea că nu e gol deloc! Dacă aţi vedea ce are în subordine, vorba românească, se sparie gândul.
O.N.: Cu alte cuvinte, ordonanţa prin care Oficiul de Privatizare merge de la MEC la APAPS este bună…
- Dumneavoastră m-aţi întrebat dacă e gol, şi eu v-am spus că nu e gol. În ce priveşte această ordonanţă, ea a intrat în vâltoarea disputelor numai ca să se justifice de ce PD nu mai vrea Ministerul Economiei. Eu vreau să vă spun că, în organigrama ministerului, Oficiul de Privatizare ocupă doar un colţ mic din dreapta jos. Are 80 de oameni din sutele de oameni ai ministerului. Deci informaţia că ministerul a rămas o carcasă goală este cu totul falsă. Ca să nu vă mai vorbesc de strategia în domeniul resurselor minerale, politica industrială, comercială, de strategia energetică… Toate acestea revin MEC.
L.C.: Cine ar trebui să facă strategia energetică a României?
- Această strategie este în responsabilitatea MEC.
O.N.: Dar există o preocupare pentru această strategie şi la Palatul Cotroceni. Nu simţiţi că sunteţi lăsat fără obiectul muncii?
- Strategia energetică este o componentă a securităţii naţionale. N-am niciun fel de vanitate. Oricine doreşte să participe la elaborarea strategiei energetice şi are şi un mandat instituţional poate să o facă. Credeţi-mă, am atâta treabă încât, dacă cineva se oferă să mă ajute cu bună-credinţă, este bine-venit. Mie mi se pare că instituţia prezidenţială este potrivită pentru a aduna energii şi pentru strategia energetică, şi pentru strategia industrială, numai pentru strategia electorală cred că n-ar trebui să se grăbească.

Mai mulţumit cu postul de ministru decât cu cel de comisar UE
L.C.: Mai sunteţi dezamăgit că nu aţi devenit comisar european?
- Să ştiţi că pentru temperamentul meu e mai bine ceea ce fac aici. Spun asta, poate, şi pentru că experienţa mea europeană a fost marcată de un şir de calomnii la adresa mea.
O.N.: Sunteţi şi acum convins că a fost ceva premeditat? Cine ar fi avut interesul?
- A fost ceva premeditat de unii reprezentanţi ai clasei politice care au colaborat cu unele structuri familiarizate cu acest gen de operaţiuni.
L.C.: De cine, mai precis?
- Nu mai întrebaţi, fiindcă dacă aş fi vrut să vă spun mai multe, v-aş fi spus.O.N.: Dar cum a fost discuţia cu membrii Comisiei Europene?
- Cordială. Dânşii au spus că sunt un om agreabil, că am un CV impecabil, că sunt unele lucruri care trebuie lămurite…, dar deja în ţară se pornise o campanie împotriva mea.
L.C.: Aveţi impresia că această campanie i-a făcut să se schimbe sau faptul că nu vă cunoşteau?
- Cred că din clipa în care am fost nominalizat şi până în cea în care am fost audiat era destul timp să mă cunoască toţi. Acesta nu e un argument, că nu eram cunoscut. Eu nu sunt venit ieri în politica românească. Sunt de 16 ani în politică, sunt membru în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, am fost de atâtea ori la Strasbourg… Nu că nu eram cunoscut. Dar nu eram simpatizat.
L.C.: Ce vreţi să spuneţi?
- Socialiştii veniseră cu nişte teme făcute de acasă, de nişte buni prieteni de-ai mei din România…
O.N.: Deci, adversarii din interior v-au făcut-o. Cine, mai precis?
- Dumneavoastră mă întrebaţi cine a făcut-o, eu o să vă întreb cine a câştigat. Duceţi-vă acasă, puneţi creionul pe hârtie şi o să daţi singuri răspunsul.
L.C.: Adică, PD şi preşedintele, nu?
- E răspunsul dumneavoastră.
L.C.: Nu e şi al dumneavoastră?
- Eu sunt ministrul economiei şi comerţului, fac parte din CSAT. Intru într-o configuraţie de putere în care trebuie să colaborez cu preşedintele, cu partidele, cu structurile informative ale statului. N-am timp de răfuieli.

A făcut spectacole cu Divertis
"Mă număr printre fondatorii Asociaţiei Umoriştilor, împreună cu Valentin Silvestru, Ioan Băieşu, ştefan Cazimir şi alţii. În anii '90, schiţele mele erau printre cele mai jucate de Muraru şi Nae Lăzărescu. Primeam pentru fiecare schiţă 1.000 de lei, când salariul mediu era de două mii şi ceva pe lună. În anii '80 chiar am făcut spectacole cu cei de la Divertis. Asta m-a ajutat mult în politică. Dacă n-ai simţul umorului, nu treci dincolo de ecran".

Minutul de adevăr... Minutul de adevăr...
"Nu caut vinovaţi în locul altor instituţii"
L.C.: Mai e ceva de furat din energie?
- La anul, noi ne-am propus să facem o deschidere de sută la sută a pieţei. Dacă vom reuşi, atunci n-au decât să fure unii de la alţii. Problema mea e să nu se fure de la stat.
O.N.: Dar în legătură cu privatizările?
- Eu am fost tot timpul un susţinător al privatizării. Cred că nu trebuie să tărăgănăm procesul, dar să-l cumpănim. Când privatizezi, trebuie să te asiguri în primul rând că acela care cumpără complexul energetic va genera cel puţin atâta energie câtă se producea înainte. Apoi, ca resursele ţării să fie corect valorificate - mă refer la redevenţe, taxe, tarife. şi trei: că se fac investiţii în protecţia mediului.
L.C.: Când ne vom putea alege furnizorul de energie?
- Teoretic, la noi, deschiderea pieţei depăşeşte 80 la sută. Practic, vă spun - că tot nu ne aude nimeni -, nu depăşeşte 50 la sută. Eu am moştenit lozinci care spun că la anul ar trebui să avem o deschidere totală a pieţei. Sper ca până la sfârşitul anului viitor consumatorul casnic să nu mai fie captiv.

Cum comentează
1) Numirea lui Ludovic Orban la CE. "Domnul Orban e un om serios şi, să fiu sincer, merita mai mult decât mine acest loc. Nu cred însă că va putea fi fructificat de PNL. Poţi fi acolo, dar ca în corul antic. Problema e să fii o voce, iar domnul Orban nu va fi o voce liberală. Dumnealui este un funcţionar foarte bun. şi, poate, pentru ceea ce dorea domnul Barroso de la reprezentantul României, este mai potrivit".
2) O posibilă alianţă PNL-PSD. "Eu am obosit, din 2003, să tot spun că nu facem alianţă cu PSD. Problema este că o alianţă cu PSD ar complica lucrurile şi nimeni n-ar mai înţelege nimic. Noi vrem fonduri de pensii private, PSD - nu. Noi vrem relaţii capitaliste în agricultură, PSD vrea să sprayeze cu subvenţii. Noi vrem Fondul Proprietatea, PSD îl înghite cum înghiţeam eu untura de peşte când eram mic…"
3) O posibilă alianţă cu PC. "Din punct de vedere ideologic, conservatorii nu sunt nocivi, nu au opţiuni politice în contradicţie flagrantă cu PNL. Acolo e altă temă, cea a conduitei politice. Dar vă spun foarte răspicat: particip la toate şedinţele conducerii PNL şi nu s-a pus niciodată problema unei alianţe politice cu PC. şi nici a ruperii alianţei cu PD".
4) Alegeri anticipate. "Tocmai pe mine mă întrebaţi, care de-abia am ajuns ministru? Ce, sunt ca Spirache al lui Muşatescu? Sunt tot felul de scenarii, dar în clipa de faţă nici unul dintre partide nu se gândeşte serios la anticipate".

Ce îl frământă
"E un moment interesant pentru mine. Tocmai am prezentat (joi, nota red.) bugetul Uniunii Scriitorilor şi doar ce am trecut strada până aici, unde am avut discuţii cu şefi din domeniul energiei. Asta mă frământă: cum s-ar putea ca între cele două lumi să nu trebuiască să traversezi. Cum am putea să facem din clasa politică ceva care să fie la fel cum este şi lumea din afară. ştiţi cum este acum? Noi avem dispute între noi şi avem impresia că oamenilor le pasă. Dar oamenii trec pe lângă noi aşa cum treci pe lângă o vitrină colorată. Lumea trece înainte liniştită".