Va supravietui planeta marilor sfidari ale secolului XXI?

Progresele uluitoare ale stiintei, dublate de proliferarea activitatilor teroriste, ar putea pune sub semnul intrebarii supravietuirea rasei umane, considera astrofizicianul britanic Martin Rees,

Progresele uluitoare ale stiintei, dublate de proliferarea activitatilor teroriste, ar putea pune sub semnul intrebarii supravietuirea rasei umane, considera astrofizicianul britanic Martin Rees, intr-o carte care provoaca senzatie in lumea occidentala. Titlul cartii Ultimul nostru secol (Our Final Century) pare sumbru, lasand sa se intrevada ca nu mai e nimic de facut. Subtitlul este, insa, mai putin dezolant: Va supravietui rasa umana secolului XXI? Una peste alta, autorul estimeaza ca sansele supravietuirii omenirii sunt fifty-fifty. Martin Rees este un nume cunoscut in randurile comunitatii stiintifice internationale. Lucrarile sale de astrofizica despre misterioasele gauri negre, ca si despre evolutia Universului in general se bucura de o larga pretuire. El a fost innobilat de regina Marii Britanii, care, in plus, i-a conferit titlul onorific de mare cinste Astronomer Royal, Astronomul Casei Regale. Cu atat mai mult, cartea sa, care se prezinta sub forma unei succesiuni de eseuri stiintifice, nu poate fi, in nici un caz, asemuita speculatiilor alarmiste ale unor impostori de duzina, dornici de senzatie, de felul, sa zicem - pastrand, fireste, toate proportiile - al predictiilor gaunoase cu privire la cutremurele catastrofale, care, pana acum, de mult ar fi trebuit sa afecteze spatiul nostru mioritic. Dimpotriva, ele constituie expresia profundei ingrijorari a unui savant, preocupat de posibilitatea scaparii de sub control a marilor descoperiri stiintifice. De ani de zile, Rees a avertizat asupra primejdiilor abuzului de tehnologie, in special in domeniul cursei inarmarilor nucleare. Acum, potrivit propriilor sale afirmatii, nu a facut decat sa extinda aceasta teza, exemplificand-o cu noi si la fel de teribile riscuri, poate chiar si mai mari. Intrebat de corespondentul stiintific al cotidianului londonez Guardian daca structural vederile sale sunt pesimiste, savantul a raspuns: "Nu cred ca noua mea carte este iremediabil pesimista. Ceea ce fac este sa afirm ca exista amenintari, dar alaturi de ele sunt si oportunitati. Exista tehnologii benigne din punct de vedere social si al mediului inconjurator. Miniaturizarea inseamna consum mai redus de materii prime, iar Internetul democratizeaza informatia, accesul la sursele de informatie" Argumente care nu pot fi usor trecute cu vederea Pe scurt, exista premisele de a putea hrani intreaga populatie a Terrei, de a salva planeta si a redistribui puterea pe o baza globala. Ceea ce este, desigur, fantastic. Dar, adauga el, si argumentele sale nu pot fi, sub nici un motiv, usor trecute cu vederea: "In mod inevitabil, un numar sporit de oameni dobandesc capacitatea de a face rau pe o scara tot mai mare. Traim intr-o societate care e mai fragila si mai interconectata si nu putem face abstractie de aceasta realitate. Unele din noile tehnologii nu au nevoie de echipamente foarte voluminoase. Pentru a fabrica o bomba nucleara sunt necesare instalatii uriase, dar nu acelasi lucru este valabil si pentru a pune la punct un virus. Si atunci cand pretutindeni in lume oamenii procedeaza la experimente biotehnologice, e firesc sa ne preocupe probabilitatea ca unul sau doi dintre ei sa abuzeze sau sa foloseasca gresit cunostintele dobandite, cu rezultate dezastruoase. Ceea ce vreau sa spun este ca un nesabuit, cineva care ar putea pune la punct un nou virus al computerelor, intr-o buna zi ar putea crea un virus real, modificat genetic, in masura sa produca sute de mii de victime". Inteligenta artificiala constituie un alt motiv de ingrijorare. Intr-un timp nu prea indepartat, spune Rees, vom putea fabrica roboti mai destepti decat noi, si ei ar putea decide ca suntem de prisos. Sau am putea insera microcipuri in creier, ca sa devenim mai isteti ori potenti si vom sfarsi prin a deveni mai degraba niste computere decat fiinte umane. Exista in carte si un capitol asupra riscurilor ciocnirii planetei noastre cu un asteroid, dar astrofizicianul este moderat in aceasta privinta. "Motivul pentru care amintesc de aceasta posibilitate este ca stabileste un nivel minim de risc. Adevarul este ca riscul unei ciocniri nu este mai mare decat in trecut. Riscurile sporite la adresa mediului inconjurator sunt cele produse de mana omului" Pentru prima oara de mii de ani, esenta fiintei umane s-ar putea schimba Cu cat staruie mai mult asupra primejdiei activitatilor teroriste, a panicii starnite de antrax si alte forme de expansiune biologica, argumentele sale par tot mai convingatoare. Avertismentele sale nu pot fi desconsiderate. Cand vorbeste de ororile care ne-ar putea astepta, tonul sau nu este alarmist. Foloseste termenul de "recul major". Nu imi vine in minte altceva, spune el. "Desi putem prevedea ce se va intampla pe plan stiintific in viitorii 10-20 de ani, nu avem cum sa stim ce se va intampla peste 100 de ani. In 1900, personalitati ca H.G. Wells sau Lordul Rutherford nu au prevazut ce se va petrece in stiinta secolului XX. Tot ceea ce putem banui este ca lumea se va schimba mai rapid si in mai multe dimensiuni. Mai rapid deoarece anumite tehnologii progreseaza cu viteze fulgeratoare si in mai multe dimensiuni pentru ca, pentru prima oara, natura umana nu mai reprezinta un dat fix. In ultimii 2000-3000 de ani oamenii nu s-au schimbat, dar in secolul de fata - daca tinem seama de potentialitatea geneticii, a drogurilor, a implantarii de cipuri in creier s.a.m.d. - fiintele umane s-ar putea schimba" Raspunderea politicienilor si a oamenilor de stiinta Noul secol este invaluit in aburii incertitudinii. Riscurile unei catastrofe sunt mai mari decat oricand in trecut, ele fiind estimate de Rees ca "fifty-fifty". Staruind asupra acestor riscuri, el subliniaza, in acelasi timp, ca mai exista o infinitate de lucruri de descoperit, tot asa dupa cum viata poate fi socotita a fi inca la inceput: "Oamenii incep sa se familiarizeze cu ideea miliardelor de ani de evolutie istorica, dar multi cred ca suntem culmea acestei evolutii: stim insa suficient despre evolutia Universului pentru a ne da seama ca Soarele care straluceste de 4,5 miliarde de ani, va mai fiinta alte 6 miliarde si ca Universul ar putea avea un viitor infinit. De aceea, ar trebui sa pricepem ca ne aflam doar intr-un stadiu incipient, cu atat mai important fiind sa nu permitem ca evenimentele care vor avea loc in acest secol sa puna capat acestor potentialitati". Mai mult decat oricand, sustine in concluzie Rees, oamenilor politici le revine imensa raspundere de a actiona just si nu de a alimenta ura intre oameni, deoarece cu cat riscurile sunt mai mari, cu atat mai important este sa se reduca la minimum numarul celor care sa aiba resentimente ori motive de nemultumire. Iar oamenii de stiinta trebuie sa nu uite niciodata ca sunt o parte componenta a societatii si nu o casta izolata: "Ei au obligatia sa se asigure ca publicul larg e constient de ceea ce fac si, de asemenea, au obligatia de a face tot ceea ce le sta in putinta si atata cat le sta in putinta sa se asigure ca rezultatul muncii lor este aplicat in scopuri benefice si nu invers. E, intr-un fel, ca relatia dintre parinti si copiii crescuti mari, nu poti controla ceea ce ei fac, dar e considerat total nepotrivit ca parintilor sa nu le pese de ce se intampla cu copiii lor".