Interviu Ce s-a schimbat în relația dintre Nicușor Dan și alegătorii lui. Sociolog: „Cea mai mare dezamăgire o au cei care au votat din convingere”

Unii români care l-au votat pe Nicușor Dan la alegerile prezidențiale din 2025 spun că sunt dezamăgiți de activitatea sa și se întreabă dacă Elena Lasconi ar fi fost o alegere mai bună. Sociologul Valentin Fulger explică pentru „Adevărul” de ce alegătorii ajung să regrete votul dat politicienilor.

Nicușor Dan a fost preferatul românilor la ultimele alegeri prezindețiale. Foto: Facebook / Nicușor Dan

Sociologul Valentin Fulger a explicat pentru „Adevărul” de ce alegătorii ajung să se simtă înșelați de politicienii pe care i-au susținut, cum sunt reevaluate alternativele electorale după încheierea alegerilor și de ce nemulțumirile acumulate pot alimenta votul de sancțiune, absenteismul și susținerea candidaților antisistem.

Valentin Fulger este lector universitar doctor în cadrul Departamentului de Științe Socio-Umane al Universității din Petroșani. A cercetat mișcările sociale din Valea Jiului și mineriadele, și este autor al unor lucrări de specialitate în domeniul sociologiei și psihosociologiei.

ADEVĂRUL: De ce ajung unii alegători să regrete votul acordat unui politician în care au avut încredere? Cât de mult contează așteptările și motivele pentru care au ales acel candidat?

Valentin Fulger: Pentru că de cele mai multe distanţa dintre aşteptări şi realitatea de după vot diferă substanţial de promisiunile făcute. Aici intervin şi motivaţiile votului: unii votează din convingere, alţii aleg răul cel mai mic, iar alţii votează împotriva celor care au fost până în acel moment la putere. Cea mai are dezamăgire o au cei care au votat din convingere, în celelalte două categorii existând o împăcare cu situaţia că „nu au avut cu cine să voteze” şi nu se aşteptau din principiu ca situaţia de după vot să se schimbe radical.

De ce ajung oamenii să simtă că politicienii pe care i-au votat îi trădează după alegeri? Ce se schimbă în relația dintre alegători și cei care ajung la putere?

Este un sentiment întâlnit de la nivelul consilierilor locali şi până la cel de preşedinţie. În campania electorală candidaţii sunt prezenţi printre oameni, manifestă răbdare şi accesibilitate, chiar îşi oferă numărul de telefon pentru a fi contactaţi de către cetăţeni. După accederea pe funcţie schimbarea este evidentă existând o transformare de atitudine la cei mai mulţi dintre ei: redevin personajele care pot fi văzute doar la televizor, foarte ocupaţi şi inaccesibili, accentuând trăirea celor care i-au votat că au fost folosiţi. Aceasta este doar prima fază a îndepărtării. Cea de-a doua, şi cea mai importantă, stă în părăsirea angajamentelor pe care si le-au luat în campanie, oferind în schimb argumente în favoarea neputinţei lor, căutând scuze şi aruncând vina asupra celorlalţi.

De ce unii alegători ajung să creadă, după o perioadă de dezamăgire, că un candidat care a pierdut alegerile ar fi fost o alegere mai bună? Cum se explică această schimbare de percepție?

Pentru că intervine comparaţia dintre promisiuni şi realizări. În acest context gândirea contrafactuală joacă un rol important, candidatul care a pierdut fiind reevaluat pentru că cel care a fost votat nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor iniţiale. Este un mecanism subiectiv, care-l favorizează pe cel care a pierdut, fără să existe dovezi că cel plasat pe locul doi s-ar fi descurcat mai bine. Dar aceasta alimentează votul sancţiune pentru alegerile următoare.

Cum influențează aceste dezamăgiri încrederea oamenilor în politică și în instituțiile statului? Îi pot determina să voteze diferit la următoarele alegeri sau chiar să renunțe să mai participe la vot?

Partidele politice şi în special Parlamentul au deja o încredere extrem de scăzută în rândul electoratului, undeva în zona lui 24%. De la un ciclu electoral la altul încrederea a scăzut iar votul sancţiune tinde să devină dominant. Cred că un astfel de lucru se va întâmpla şi în viitor. Nu există ceva major, în sens pozitiv, care să contrazică acest raţionament, ultimele evoluţii socio-economice întărind posibilitatea acestui scenariu. De asemenea, pentru mulţi dintre cetăţeni, care nu mai cred într-o schimbare în bine indiferent pe cine ar vota, absenteismul la urne devine o opţiune puternică.

De ce unii alegători își regretă votul și renunță să mai susțină un politician, în timp ce alții continuă să îl apere chiar și atunci când recunosc că i-a dezamăgit?

Chiar dacă unii alegători se declară dezamăgiţi de performanţele postelectorale ale candidatului votat, evaluează oferta celorlalte partide ca nesatisfăcătoare. Sunt exemple multiple, cele mai cunoscute fiind ale foştilor preşedinţi Băsescu şi Iohannis, care au fost realeşi. În lipsa unor alternative convingătoare, oamenii continuă să-l aleagă pe cel care a dezamăgit fiind încredinţaţi că deşi aleg o variantă slabă este mai bună decât celelalte, adică aleg cea mai bună variantă slabă. În acest fel dobândesc şi un anumit confort psihic, reducându-şi propria disonanţa cognitivă: ştiu că nu e bun, dar îl aleg şi îl apăr, tocmai pentru că nu există alţii mai buni.

Cât de mult influențează rețelele sociale regretul electoral? Pot discuțiile și reacțiile celorlalți să schimbe percepția oamenilor despre candidatul pe care l-au votat?

Spre deosebire de alte mijloace media, cum ar fi televiziunea, unde comunicarea funcţionează predominant într-un singur sens, reţelele sociale permit oamenilor să-şi verifice şi să-şi confrunte opiniile cu ale celorlalţi. Citesc comentarii, participă la dezbateri, aduc argumente pro şi contra candidatului pe care l-au susţinut. Într-o perioadă relativ scurtă de timp ajung să-şi dea seama care este opinia predominantă. De menţionat că reţelele sociale nu acţionează doar în amplificarea regretului ele putând să contribuie şi la apărarea candidatului, deci a justificării opţiunii personale de vot întărindu-le convingerea că au ales corect.

Dezamăgirea față de politicienii tradiționali îi poate împinge pe alegători spre candidați antisistem sau radicali? Există riscul ca pierderea încrederii în partidele consacrate să favorizeze asemenea opțiuni?

Aici nu vorbim doar de spre intensitatea dezamăgirii ci şi despre extinderea ei. Unii alegători nu sunt dezamăgiţi doar de partidul sau candidatul pe care l-au ales ci de clasa politică în ansamblu. Aceasta îi poate face să devină mai receptivi la candidaţii antisistem care vin cu un alt tip de discurs şi propun un alt mod de a face lucrurile. Rezultatele alegerilor prezidenţiale din 2024 arată că nu vorbim de o posibilitate teoretică, ci de un adevăr istoric care se poate repeta. De altfel, istoria Europei oferă numeroase astfel de exemple, perioada interbelică fiind grăitoare din acest punct de vedere.

Mulți români se declară dezamăgiți de Nicușor Dan

Fenomenul explicat de sociologul Valentin Fulger este ilustrat și de o dezbatere recentă de pe Reddit, pornită de la întrebarea „Ar fi fost mai bine cu Lasconi?”. Discuția a adunat numeroase reacții critice la adresa președintelui Nicușor Dan, chiar și de la românii care susțin că l-au votat la alegerile prezidențiale din 2025.

Unii dintre aceștia afirmă că s-au înșelat în privința lui Nicușor Dan, că au avut așteptări prea mari și că deciziile luate după alegeri i-au făcut să își piardă încrederea în el. Nemulțumirile vizează în special relația președintelui cu PSD, gestionarea problemelor din justiție și diferențele dintre imaginea sa din campania electorală și activitatea de la Cotroceni.

Un român a enumerat mai multe dintre problemele în care consideră că președintele nu a oferit răspunsurile așteptate. El i-a reproșat lipsa unor explicații privind anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și activitatea în domeniul justiției.

„În campanie a zis că el nu suportă PSD, acum i-a adus la putere. Nu a pus șefi la servicii, nici de justiție nu s-a ocupat”, a comentat acesta.

Un alt român a afirmat că poziția lui Nicușor Dan față de PSD nu fusese foarte clară nici în timpul campaniei, dar că alegătorii au preferat să îi acorde încredere.

„Nu prea am văzut să fie clar la aspectul că nu suporta PSD, dădea doar răspunsuri evazive, ca și acum când este întrebat ceva. În schimb, Lasconi nu se ferea să zică de PSD”, a susținut acesta.

Alți internauți consideră că Nicușor Dan a beneficiat de așteptări foarte mari, inclusiv datorită pregătirii sale intelectuale și imaginii de politician independent. Unul a remarcat că oamenii au privit candidatura sa ca pe o posibilitate de schimbare a politicii românești, astfel că dezamăgirea ulterioară a fost amplificată.

Altcineva a explicat că a avut îndoieli în privința lui Nicușor Dan încă din perioada în care acesta conducea Primăria Capitalei, dar că observațiile sale nu au fost primite bine de susținătorii politicianului.

„La fel a făcut și când a câștigat Bucureștiul prima dată. Dar lumea uită repede. Am spus atunci că Nicu nu e ce trebuie și mă lua lumea la înjurături”, a povestit acesta.

În opinia altuia, dezamăgirea față de actualul președinte poate fi comparată cu experiențele altor generații de alegători care și-au pus speranțele în politicieni ajunși la conducerea țării.

„Probabil asta a fost dezamăgirea generației noastre, cum a fost Iliescu sau Băsescu pentru alții”, a comentat un român.

Unii utilizatori consideră că nemulțumirile acumulate s-ar putea transforma într-un vot împotriva actualului președinte, dacă acesta va candida din nou.

„Nicușor Dan va fi taxat pe bună dreptate la următoarele alegeri, dacă le mai prinde, dar nu ai cum să pierzi niște alegeri pentru fapte pe care le comiți după ce le câștigi, și nu în campania electorală”, a remarcat un internaut.

Alții spun că problema depășește personalitatea actualului președinte și ține de funcționarea întregii clase politice, în care schimbările promise înainte de alegeri sunt rareori resimțite de cetățeni.

„Eu cred că politica românească e pe sistemul păcănele: orice jucător ar juca, casa câștigă mereu”, a comentat ironic un utilizator.

Reacțiile arată nemulțumirea unor utilizatori Reddit, dar nu pot fi considerate reprezentative pentru toți alegătorii lui Nicușor Dan. Ele ilustrează însă situația descrisă de sociolog, în care votul acordat din convingere poate fi urmat de o dezamăgire puternică atunci când așteptările nu sunt îndeplinite.

„Ar fi fost mai bine cu Lasconi?”

Dezamăgirea față de Nicușor Dan i-a determinat pe unii dintre internauți să reevalueze candidatura Elenei Lasconi. O parte susțin că aceasta ar fi avut o poziție mai fermă în relația cu PSD și că ar fi fost mai puțin dispusă la compromisuri. Alții consideră că nu există suficiente motive pentru a crede că fosta candidată ar fi condus România mai bine.

„După cum am văzut, Lasconi a rămas fix pe direcție, față de Nicușor Dan, care a derapat total în tabăra PSD-ului”, a comentat un internaut.

Un altul a susținut că Elena Lasconi ar fi avut un avantaj față de Nicușor Dan datorită sprijinului politic pe care l-ar fi putut primi din partea USR.

„Lasconi avea partid, asta ar fi fost diferența, cum avea și Băsescu, asta determină puterea unui președinte”, a explicat acesta.

În schimb, alți utilizatori susțin că este mult mai ușor pentru un politician să își păstreze pozițiile atunci când se află în opoziție decât atunci când ajunge să exercite puterea.

„Nu îi iau apărarea lui Nicușor Dan. Sunt dezamăgit rău de el, dar politica e un joc de putere și e greu să te duci și să faci tu regulile. Când ești la un nivel mai jos, primar de oraș, e ușor să spui ce îți trece prin cap. Poate ai susținerea consiliului local, e mai greu să te dea jos. Când ești la conducerea unui stat, toți vor să joci în favoarea lor”, a comentat un român.

Acesta a adăugat că nici Elena Lasconi nu ar fi fost neapărat ferită de presiunile politice, dacă ar fi ajuns la Cotroceni.

„Nu știi cu ce ar fi constrâns-o și poate ar fi făcut aceleași lucruri. Nu e om în politică incoruptibil. E o pânză de păianjen uriașă și toți sunt legați între ei. Ăștia de la PSD par că cunosc cel mai bine mecanismul și încă au pârghiile necesare ca să întoarcă totul în favoarea lor”, a susținut internautul.

Alți români au amintit că imaginea Elenei Lasconi s-a schimbat între campaniile prezidențiale din 2024 și 2025, iar controversele din ultima campanie i-au determinat pe unii dintre susținătorii săi să își schimbe opțiunea.

„Cu Lasconi din primele alegeri, da, cu Lasconi din al doilea set de alegeri, nu”, a comentat un român.

Altcineva a povestit că inițial a sprijinit-o pe Elena Lasconi, chiar și după ce conducerea USR a decis să susțină candidatura lui Nicușor Dan.

„Eu am susținut-o când a intrat Nicușor în cursă. Când cei de la USR au zis că nu o vor mai susține, am zis că o voi susține în continuare, pentru că mi se părea o mișcare urâtă din partea USR. Dar m-am sucit către Nicușor când am văzut-o cum derapează”, a explicat acesta, amintind de scrisoarea adresată lui Donald Trump și de alte episoade controversate ale campaniei.

Pentru alți români, comparația dintre Nicușor Dan și Elena Lasconi este dificilă tocmai pentru că unul dintre candidați a ajuns să conducă România, în timp ce activitatea celuilalt poate fi evaluată doar prin prisma declarațiilor și promisiunilor electorale.

„E doar un exercițiu de imaginație care nu e ancorat în realitate, pentru că nu o cunoaște nimeni. Dacă ieșea Lasconi și se ținea de mână cu PSD, aveam discuția asta doar că invers, și mulți ar fi argumentat că, dacă ar fi fost Nicușor, era mai bine”, a explicat un internaut.

Alții au atras atenția că dezamăgirea față de actualul președinte nu ar trebui să ducă automat la idealizarea alternativei electorale.

„Nu zic că Nicușor o fi competent, însă încă e peste Iohannis”, a comentat un român, care a remarcat că actualul președinte a răspuns întrebărilor jurnaliștilor în conferința de presă recentă.

„Să nu ne lăsăm mânați de emoția de moment”, a adăugat acesta.

Un alt român a susținut că schimbarea președintelui nu este suficientă pentru a modifica funcționarea instituțiilor și raporturile de putere din politica românească.

„Nu. E întreg sistemul din spate, nu doar persoana care ajunge la președinție. Ca să fie dezrădăcinată problema, chiar trebuie un alt fel de caracter, mai multă pricepere și mai multe relații”, a apreciat acesta.