Un pod prea indepartat

Mircea Geoana si Igor Ivanov au parafat la Bucuresti Tratatul de baza dintre Romania si Rusia. Un fapt pozitiv in sine. Amanata vreme de zece ani, perfectarea Tratatului bilateral survine intr-un

Mircea Geoana si Igor Ivanov au parafat la Bucuresti Tratatul de baza dintre Romania si Rusia. Un fapt pozitiv in sine. Amanata vreme de zece ani, perfectarea Tratatului bilateral survine intr-un moment in care importanta sa este mai mult tehnico-diplomatica si mai putin pragmatica. Mai bine de o jumatate de secol, fie ca am recunoscut sau nu, un rol major in definirea componentelor politice, diplomatice si militare ale Romaniei l-au jucat fosta URSS si apoi Rusia. De la ocupatia sovietica de dupa al doilea razboi mondial cu intreg cortegiul de nenorociri care i-a urmat, ajungand la puciul de la Moscova din '91 si apoi la razboiul din Republica Moldova, la inventarea de catre Kremlin a Republicii Transnistrene ca mijloc de presiune asupra Chisinaului si Bucurestiului si pana la declaratia raposatului general Lebed de pe vremea cand era comandant al Armatei a 14-a "in 24 de ore sunt la granita cu Ungaria", rasuflarea uriasului de la Rasarit a influentat major Romania. "Daca Moscova stranuta, Bucurestiul facea gripa". Pana si relatia privilegiata a Romaniei cu Occidentul din perioada '68-'77 s-a datorat tot Moscovei. Refuzand sa invadeze fosta Cehoslovacie, Ceausescu a jucat in politica externa cartea nesupunerii fata de rusi, fapt care, la vremea respectiva, a fost luat in seama de Occident. Toate aceste realitati care ne-au insotit o buna parte a secolului XX s-au modificat fundamental o data cu invitarea Romaniei in NATO, la Praga, in noiembrie anul trecut. Politic si militar, o data cu invitarea in Alianta Atlantica, Romania a intrat in alta epoca. Cu baze americane pe teritoriul sau, Armata a 14-a, Smirnov sau Voronin nu mai pot ingrijora pe nimeni de la Bucuresti. Tratatul de baza cu Rusia, intarziat nepermis de mult, ar fi putut asigura Romaniei mult mai multa liniste in tranzitia nebuna pe care a strabatut-o pana la momentul 11 septembrie, cand tara noastra se mai afla inca in "zona gri" a Europei. N-a fost sa fie asa. Ceea ce ar fi putut fi un avantaj pentru Romania, politic si economic, a fost in permanenta un capitol nerezolvat pentru politica externa a tarii noastre. Trecutul dureros al relatiilor bilaterale, orgoliile politice si interesele electorale nu au permis Bucurestiului sa priveasca mai devreme spre viitorul relatiilor romano-ruse. Condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov prin care Basarabia si Bucovina de Nord au fost smulse Romaniei si problema restituirii tezaurului si arhivei, depozitate la Moscova in timpul primului razboi mondial, nu au putut fi surmontate vreme de zece ani. Si asta desi problemele teritoriale nu mai exista intre Romania si Rusia. Beneficiara raptului hitleristo-stalinist este astazi Ucraina, tara cu care Romania a semnat tratatul bilateral inca din iunie 1997. In ceea ce priveste tezaurul, problema va ramane deschisa multa vreme de acum incolo, pana cand, intr-o conjunctura politico-istorica favorabila, aceasta s-ar putea rezolva asa cum s-a rezolvat si diferendul romano-suedez in privinta datoriilor facute de Bucuresti in 1929. Acordand toata importanta sa politica si diplomatica tratatului dintre Romania si Rusia, trebuie spus ca parafarea documentului si apoi semnarea si ratificarea acestuia nu vor provoca automat o schimbare majora in relatiile bilaterale dintre Bucuresti si Moscova. Politic, cele doua state au intrat pe coordonate diferite, chiar daca nu sunt antagoniste. Tratatul nu va fi o moneda de schimb in relatiile Romaniei cu Europa sau cu Statele Unite. Presedintele Bush, la Bucuresti, vedea Romania "un pod catre noua Rusie". Potrivit lui Igov Ivanov, "nu e nevoie de poduri si intermediari". Toata lumea are astazi relatii si dialog cu toata lumea. Putin a mers cu sotia la ranch-ul lui Bush, se intalneste cu Chirac si Schroeder cand vrea, Tony Blair se duce in mod obisnuit la Moscova. Politica intermedierilor facuta de Ceausescu intre chinezi si americani sau intre arabi si israelieni a apus inca de acum 25 de ani. Deficitul comercial nu se va micsora nici el o data cu Tratatul. Romania va plati Rusiei tot un miliard de dolari pe an pentru petrol si gaze, iar Tractorul sau Roman Brasov tot nu vor putea vinde in Rusia. Si asta nu fiindca se opune Kremlinul, ci fiindca pur si simplu nu accepta piata ruseasca. In acelasi timp, capitalul rusesc interesat de Romania va sosi ca si pana acum, chiar daca tot prin intermediul companiilor stabilite in Occident, si tot in domenii-cheie, asa cum sunt petrolul, gazele, metalurgia si industria grea. Intarziat nepermis de mult, Tratatul romano-rus nu mai poate fi o trambulina in relatiile bilaterale. Pur si simplu, istoria, Milosevici si Bin Laden au luat-o inaintea lui. Politica externa a bifat in mod profesionist acest document, dar rolul ei se incheie in cea mai mare parte aici. Schimbarea relatiilor dintre Romania si Rusia nu mai este treaba Externelor, ci a politicii interne si economice ale celor doua state.