Un partid de senzatie

Asistenta e in delir. Pe scena improvizata din fata caminului cultural se prezinta oferta electorala a PSD, colectia 2004. Batrane ceapiste intind mana muncita, cu pielea adunata in falduri, sa simta

Asistenta e in delir. Pe scena improvizata din fata caminului cultural se prezinta oferta electorala a PSD, colectia 2004. Batrane ceapiste intind mana muncita, cu pielea adunata in falduri, sa simta sub degete atingerea delicata a social-democratiei. Pe podium, Cozmanca, in chiloti Botezatu, se fereste discret cu o miscare agila, indelung exersata, de felina a administratiei. Intr-un colt, inteleptii satului privesc concentrati spre partea de sus din seria 90-60-90 a fetelor de la agentia de modele Savuica si discuta pe un ton scazut rezultatele. Pixurile Mont Blanc tacanesc nervos. Cele Cartier luneca pe hartia cerata. Se apropie momentul culminant. Presedintele PSD, Adrian Nastase, va oferi ultimul concert al campaniei. Mai inainte insa, cel mai sexy personaj pesedist, Mircea Geoana, inchide parada. Isi scoate ochelarii fumurii, marca Botezatu, si un oftat prelung strabate din asistenta cand ochii sai albastri penetreaza multimea si taie zarile in cautarea orizontului NATO. Dinspre vale, acolo unde se mai vad inca urmele caselor luate de inundatii, vin grabiti noi si noi alegatori. Pentru ei Nastase a pregatit ceva etno cu Ro-Mania. Trei Sud Est isi pun carnetul de partid sub reflectoare. Au o vechime mai mare in PSD si de aceea il acompaniaza pe liderul spiritual al partidului, Ion Iliescu, cel care pune pe note noua asezare geografica a Romaniei. Adrian Nastase se iveste din spate. Furtuna de aplauze acopera primele sunete din imnul partidului, Hora Unirii, redesenata melodic in ritmuri de conga. Satenii, eliberati de inhibitii, fac, din obisnuinta, mai intai un cerc, dupa care se asaza in sir si isi impletesc picioarele in cel mai rafinat stil cubanez. PSD se indreapta spre victorie. Asa ar putea arata campania din 2004 a partidului de guvernamant. Asa se prefigureaza, daca ar fi sa ne luam dupa recentele achizitii ale PSD sau dupa sondajul tinerilor pesedisti, care, la Amara fiind, s-au gandit sa se joace putin, furand meserie de la Dancu. PSD devine pe zi ce trece un mozaic de personalitati, din ce in ce mai mult Front al Salvarii Nationale. Reintoarcerea la FSN pare a deveni telul principal al PSD. Cel putin asa reiese din ultimele luari de pozitie ale presedintelui acestui partid, Adrian Nastase, care, sub umbrela Internationalei, ar dori ca PSD sa devina unicul promotor al social-democratiei concomitent cu statutul de cel mai puternic partid din Romania. Fiecare membru de partid este primit cu ambele brate, chiar daca aduce cu el un sac de probleme. Pentru PSD a devenit importanta senzatia. Da senzatia ca se lupta din rasputeri cu coruptia. Da senzatia ca se ocupa cu problemele tarii chiar si noaptea in somn. Tot la senzatii intra si loviturile de maestru in materie de imagine. Un premier obosit, care isi sacrifica odihna estivala intr-o incercare de a acoperi gaurile fostei guvernari, contrapus unui fost presedinte plasat dintr-o data intr-o lumina frivola, totul intr-un mare tablou de pictura abstracta pesedista. Pe fundal se mai zaresc alte scene din viata de partid: descalecatul in judete, lozinca "ciocu' mic" si indemnul "moralitate si decenta". Pe scurt, PSD a devenit un mare creator de efecte speciale. Un partid de masa, in care intra cine vrea, tot asa dupa cum, in '90, in FSN erau adunati la un loc si oameni de dreapta, si oameni de stanga, o formatiune in care "canta" cel mult doi cocosi, dupa modelul Iliescu-Roman, transformat acum in Iliescu-Nastase. Problemele partidului se intrezaresc in perspectiva 2004. Cineva spunea ca, la liste, va fi "varsare de sange". Un mare adevar in fata caruia deocamdata partidul poarta ochelari de orb. Magnetismul partidului unic i-a facut rau PDSR-ului in aceeasi masura in care ii poate face rau acum PSD-ului. Nimic nu le zgaltaie convingerea ca doar ei sunt castigatorii tuturor alegerilor de acum pana in 2016. Mai e un singur hop. Acela de a trece examenul cu Ion Iliescu, odata cu intoarcerea acestuia, cand nu va mai gasi mare lucru din partidul pe care l-a lasat in urma cu patru ani.