Umorul nu e interzis prim-ministrilor

crede Despina Neagoe, purtatoarea de cuvant a Guvernului

Iolanda Staniloiu, Gabi Vranceanu Firea, Despina Neagoe. Trei voci frumoase, alese de trei din cei sase premieri postdecembristi pentru a-si face mai bine auzite cuvintele. Sa vedem ce putem auzi, in afara conferintelor de presa, de la Despina Neagoe. - Fapte, nu vorbe! - Eu pastrez un respect deosebit pentru cuvant. Normal, ati spune, pentru ca sunt filolog. Cuvantul insa are o forta semnificativa in epoca moderna, inclusiv o forta distructiva. Se pot declansa razboaie, se pot schimba aliante, cu un cuvant. Comunicarea si presa au avut un mare rol in decembrie '89 sau in Irak. Se misca lumea, in functie de mesajele vehiculate de presa. - E clar cine e vinovat ca lucrurile merg rau. Presa, care prezinta doar partea negativa! - Presa nu poate fi altfel decat realitatea pe care o reflecta. Nu e presa din Germania, ci este presa din Romania; aflata la nivelul societatii romanesti actuale. Eu nici nu vreau sa ma adresez presei, ci publicului, prin intermediul presei. Important e sa ii transmit, cetateanului, informatiile care il privesc, care il intereseaza, din ceea ce se face la Guvern. - Face premierul glume si cu omologii sai, care ne viziteaza, sau cu inspectorii de la FMI? - Da, este un lucru recunoscut, nu e un secret ca premierul are un umor de foarte buna calitate. Intalnirile sunt, in general, relaxate, iar cei care vin din Occident sunt mai putin rigizi decat se crede, sunt foarte spirituali si peste tot se apeleaza la ironie, la schimburi de amabilitati si glume. Nu e interzis umorul, la nivelul primilor-ministri, de nici un protocol. Asta se observa si la interlocutorii sai si as indrazni sa spun ca multe dintre relatiile bune pe care premierul le are in Vest se datoreaza unui stil de adresare relaxat si direct, care i-a cucerit. - Totusi, ce vorbesc doi oameni care se vad prima oara in viata: despre vreme, ploaie, meciuri? - Se trece repede peste aceste banalitati. Vremea poate fi "deschiderea" standard in conversatiile din tren. La acest nivel, se transmit mesajele oficiale, se discuta si unele probleme, se fac comparatii intre tari, se cauta sa se afle ceva din experienta interlocutorului. In orice tara, din Est sau Vest, guvernele au aceleasi probleme, cu costul vietii, cu alegerile, cu grevele sau contestarile sindicatelor. E si nevoia de a lua masuri impopulare, inflatia, cresterea economica. Credeti-ma, au despre ce discuta. Poate ii este si un pic dificil, cand toate statele se plang de recesiune, sa vina cu date despre cresterea noastra economica, in al treilea an consecutiv, de pilda. - Apasati "enter" si gata comunicatul. - Din pacate, comunicatele oficiale sunt deseori sablonate, trase la indigo, ca s-o spunem pe sleau. Exista un ritual destul de incorsetat, care te obliga sa te incadrezi in niste sabloane. Sa mai amintim de limbajul diplomatilor, care aproape nu mai comunica nimic? Precum spunea Roland Barthes, acesta tinde spre tacere, e complet lipsit de semnificatie, de mesaj. Revenind la discutiile oficiale, e drept ca protocolul ma opreste sa va dau un exemplu concret. Dar va pot spune ce a vorbit cu Leonard Doroftei: premierul si-a amintit de pasiunea tatalui sau pentru acest sport si ca, prima data cand a fost dus la un meci de box, n-a inteles violenta. Abia ulterior, cu varsta, a inteles ca e o lupta dusa dupa reguli stricte, cu fair-play. - Din cand in cand, se mai afla ca liderii lumii isi daruiesc o sticla cu vin, un stilou, joaca la Pronosport... - Aceste pete de culoare, de multe ori scapate chiar din interiorul cancelariilor, sunt menite sa umanizeze "fatada" extrem de oficiala, care ii poate arata ca pe niste roboti, ii poate transforma din oameni in institutii. - Numaratul oualor a facut bine sau rau la imagine? - Nu stiu daca s-a sondat reactia publicului, dar reactia presei a fost foarte vehementa si ea exprima o stare de spirit. Nu pot sa spun ca m-a felicitat cineva, dimpotriva. Dar aceasta reactie a fost un mod al d-lui Nastase de a spune: stiu sa fiu si vulgar. Eu sunt un domn, ma exprim elegant, dar, daca voi ma impingeti, stiu sa ma exprim si la nivelul vostru. A fost impins la aceasta reactie de atmosfera generala din sala si de caderea intr-o bascalie, intr-o prostitutie politica a unor dezbateri, intr-un moment cand Guvernul isi asuma raspunderea pe un pachet legislativ deosebit de important. - Ce expresii memorabile ale oamenilor politici raman, dupa 13 ani de libertate a exprimarii? - Clasicii tranzitiei, desi promovati de presa, nu au folosit expresii care sa faca destin. "Iarna nu-i ca vara" sau "Sarac si cinstit", recirculate pana la epuizarea destinatarilor, mi-e greu sa cred ca vor rezista, ca se vor transmite urmasilor. Memoria colectiva nu a retinut altceva. Uite, eu nu-mi aduc aminte nimic. Au "prins" niste clisee de gandire, niste truisme, care au facut cariera, dar nu vor face istorie. Poate ca se cauta raspunsuri accesibile publicului larg, fraze mai usor de inteles si care se refera la situatii concrete, deci n-au cum sa reziste in timp, cand conditiile se schimba. Evenimentul la care se refera nu e istoric, asa ca nici frazele nu pot intra in istorie. Preocuparea pentru a raspunde nevoilor imediate ale publicului nu e insa rea, pentru acesta. - Cine scrie discursurile premierului? - E considerat normal, in Occident, ca demnitarul sa aiba un "scriitor de discursuri", de fapt mai multi, pentru ca e imposibil sa acopere un om toate domeniile vietii economico-sociale. Premierul primeste punctaje pe toate problemele de la persoana specializata in domeniul respectiv. Dar, daca ati observat, foarte rar citeste. De regula, vorbeste liber. - Care ministru vorbeste mai bine? - Fiecare isi construieste in stilul sau imaginea publica. Imi place ministrul de Interne, Rus, pentru modul in care isi dozeaza aparitiile si pentru ca utilizeaza extrem de zgarcit comunicarea. Apare foarte rar, dar apare cu miez si cu judecata. Mi-e simpatic si il apreciez ca pe un vorbitor pitoresc, il consider un actor foarte bun, pe Serban Mihailescu. Poate expresia lui, cea cu "ciocul mic", va rezista. - De ce a fost Stolojan foarte popular fara un Minister al Comunicarii? - Dl. Stolojan are un stil foarte apasat al rostirii, care da pregnanta discursului. Doi la mana, e foarte accesibil. Nu trebuie sa iei DEX-ul in mana ca sa-l intelegi pe Stolojan. Nu stiu daca e o saracie a gandirii sau domnia sa doreste sa fie usor de inteles, de oricine. Si nu in ultimul rand, are o atitudine extrem de franca si asta il face credibil. - Ce lucru a fost prost prezentat, dar ne va convinge, in timp, ca e bine facut? - Ordonanta aprobarii tacite, care a fost exclusiv ideea premierului. Cand se va vedea ca ne scapa de cozi, de birocratie, de spagi la ghisee, va fi o bila rosie, se va bucura toata lumea ca a scapat sa umble dupa o multime de aprobari. - Bila rosie se pune la cladirile cu probleme. Va e teama ca o sa cada Guvernul? - Nu, desi cladirea trebuie consolidata si, inevitabil, modernizata. Guvernul nu e insa in primejdie sa cada. Dar schimbarile sunt esenta democratiei. Nimeni nu e batut in cuie intr-o functie. Cariera mea se leaga de stiinta comunicarii. Nu voi intra in afaceri. Am lucrat in presa, lucrez la un doctorat in comunicare. Nu doresc sa-mi schimb profesia, nici pentru consulate, nici pentru a lucra la Banca Mondiala. Voi face PR sau ma voi intoarce in presa. - Care a fost cea mai rea veste pe care a trebuit s-o comunicati? - Scumpiri n-am avut de anuntat. Saptamana trecuta, am avut problema caselor de vacanta. Era inevitabil sa se observe ca a fost o balbaiala. Trebuia sa iesim mai repede cu o pozitie clara. S-au auzit mai multe voci: nu se stie cand a venit hartia, cine a aprobat etc. De fapt, trebuia explicat, cinstit, ca asa a venit proiectul, redactat de niste functionari, iar in sedinta de guvern nu putem citi 1.000 de pagini. Se putea sa scape din vedere chiar si ministrului de resort. - Vesti bune? - Ma simt bine cand vad ca apar stiri dupa ceea ce comunic eu presei. Inseamna ca nu am rostit lozinci, ca am spus lucruri interesante. - Opozitia nu se bucura, va numara! - E inevitabil. Puterea face, Opozitia comenteaza, asa s-a intamplat si pana in 2000. Sa lasam demagogia. Si sa nu mai analizam la metru si la kilogram. Important e sa ai ce sa spui. - Stiu ministrii romani cat e kilul de rosii? - Am fost cu premierul sa vizitam o sera, langa Bucuresti, apartinand unei firme romanesti. Am adus peste 100 de jurnalisti, ca sa vada ca e posibil succesul, ca putem realiza ceva deosebit. Premierul a intrebat care e necesarul pietei si a solicitat ministrului Agriculturii sa faca un program, ca sa avem astfel de sere in toate zonele tarii. Si sa nu mai coste rosiile 50.000 de lei, sa scadem preturile. In sera in care am intrat, erau niste cutii cu bondari, adusi de fermier din import, pentru polenizare. Un fotograf se urca pe lada si atunci premierul ii spune: ai grija ca bondarii, pe care ii deranjezi, au un scop, au fost adusi aici sa polenizeze. Asta a fost tot ce a aparut in presa. Nimic despre programul guvernamental in agricultura, nimic despre intreprinzatorul de succes. - Cine-i de vina? - Dupa fisa postului, eu.