Umbra URSS peste Transnistria

Focarul de conflict din Transnistria a rabufnit din nou: de aceasta data, Igor Smirnov si acolitii sai au inchis putinele scoli romanesti din regiunea pe care s-au instapanit. Republica Moldova, care

Focarul de conflict din Transnistria a rabufnit din nou: de aceasta data, Igor Smirnov si acolitii sai au inchis putinele scoli romanesti din regiunea pe care s-au instapanit. Republica Moldova, care din punctul de vedere al dreptului international ar trebui sa aiba jurisdictie asupra Transnistriei, a solicitat oprirea abuzului. Raspunsul de la Tiraspol a fost dat de bolovanii pusi pe calea ferata pentru a opri traficul feroviar in republica si amenintarea cu blocada energetica a Chisinaului. Intre timp, militienii transnistreni au incercuit scolile romanesti din zona, unde elevii interni, etnici romani sunt practic acum prizonieri. Transnistria si Smirnov sunt exemple tipice ale lumii de astazi, cand o problema relativ simpla, "uitata" din considerente politico-diplomatice globale, se poate oricand transforma intr-un conflict deschis cu urmari tragice pentru toata lumea. Exemplul semnificativ in aceasta directie este Afganistanul lasat la mana talibanilor si modul superficial in care au fost tratate pana la 11 septembrie actiunile lui Osama bin Laden si ale organizatiei Al-Qaida. In 1991, odata cu dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice, Moscova a inventat, pe o mica fasie de pamant din stanga Nistrului, asa-numita Republica Nistreana. Ideea nu era nici macar noua. Initial, ea a fost scornita de mintea perversa a lui Stalin, care a numit acea fasie, intre cele doua razboaie mondiale, Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, pentru a pregati astfel anexarea Basarabiei, in 1940, in urma Pactului Ribbentrop-Molotov. La inceputul anilor '90, desi in plin proces de descompunere a fostului imperiu sovietic, Moscova a pus in aplicare planul de creare a unei enclave in sudul Europei, de tipul Kaliningradului, in nord. Pentru aceasta, la Tiraspol, principalul oras din regiune, a fost pur si simplu desantat un comando de ofiteri KGB si de politruci negri in cerul gurii. In mod artificial, a fost provocat un razboi cu autoritatile legale instaurate la Chisinau. Rezultatul a fost ca Republica Moldova nu mai detine nici o putere asupra unei parti din teritoriul sau, autoproclamata prin bratul lung al KGB-ului, Republica Nistreana. In acei ani tulburi, cand in Balcani razboaiele incepeau unele dupa altele, cand izbucneau conflicte in Cecenia sau Georgia, conflictul din Republica Moldova parea aproape firesc. Intre timp insa, istoria lumii a mers inainte. In Rusia a invins capitalismul, Eltin i-a cedat locul lui Putin, razboaiele din Balcani s-au incheiat. Romania, indelung vizata de Moscova prin conflictele din R. Moldova, a ajuns in sfarsit la liman, fiind membra NATO si pe cale de a deveni membra UE. Lumea s-a schimbat, dar KGB-istii aflati in Transnistria au ramas aceeasi. Stapanind de 15 ani peste o majoritate rusofona, clica de la Tiraspol a profitat din plin de lipsa legii si a controlului international. Contrabanda si traficul de orice fel le-au adus averi imense. Totul sub protectia Moscovei, care i-a sustinut tacit pentru a controla aceasta enclava de care crede ca are nevoie. Se pare insa ca in ultima vreme capul lui Smirnov s-a umflat peste masura. Rusia se jura ca nu are nici un amestec in ultimele sale decizii care o si pun, de altfel, intr-o situatie dificila pe plan international: Moscova tocmai s-a plans de faptul ca in republicile baltice, membre ale UE, se inchid scolile cu predare in limba rusa... Apoi, declaratiile lui Smirnov "ne vom lupta cu trupele NATO", "suntem ultimul bastion al URSS" nu fac parte din noua panoplie propagandistica a Kremlinului. Din punct de vedere al dreptului international, situatia din Transnistria este o aberatie. Este ca si cum un grup de teroristi ar pune mana pe o provincie din Franta si i-ar declara independenta nerecunoscuta de altfel de nimeni, dupa care ar incepe acolo sa-si faca propriile legi. In estul Europei, un asemenea comportament este inca posibil. Romania s-a ferit sa se implice direct in acest conflict in care mai multe capitale din Est au incercat s-o bage. Ucraina nu este nici ea incantata de enclava transnistreana dintre ea si Republica Moldova, dar resentimentele Kievului fata de Bucuresti sunt atat de mari incat prefera sa sustina Tiraspolul chiar daca acest lucru ii afecteaza intr-o buna masura propriile interese nationale. Din cauza umbrei Rusiei peste regiune, Occidentul nu s-a implicat direct pentru aducerea situatiei din Transnistria in limitele dreptului international. Dupa 11 septembrie, insa, treptat, Statele Unite si Europa au sesizat tot mai mult pericolul pe care il reprezinta un teritoriu neguvernat, aflat la cheremul unor indivizi ce-si fac propriile legi si care, iata, incep tot mai mult sa scape chiar si controlului Moscovei, creatoarea lor. De aceea, separat sau impreuna, OSCE, UE si SUA au cerut Rusiei retragerea trupelor din Transnistria, asa cum s-a angajat inca din 1999, la Istanbul. Daca nu se va turna gaz peste foc, actuala valvataie din Transnistria se va stinge destul de curand, fiindca la urma urmei ea nu convine nimanui. Voronin, presedintele comunist de la Chisinau, altminteri rusofon convins, capata o nesperata gura de oxigen pentru alegerile din martie anul viitor. El a ajuns la putere in situatia in care Republica Moldova era cea mai saraca tara europeana. Dupa exercitarea mandatului sau, R. Moldova devine si mai saraca si mai instabila. Or, pentru alegerile viitoare existenta unui dusman extern este ideala pentru Voronin pentru a mai prosti odata electoratul. Rusia nu doreste nici ea escaladarea conflictului, fiindca ar da senzatia Occidentului ca, de fapt, nu mai controleaza lucrurile acolo. Fapt ce ar justifica o interventie internationala. In sfarsit, Romania nu a oferit nici un prilej pentru a se lasa implicata in conflict, toate demersurile sale politico-diplomatice fiind facute prin intermediul organismelor internationale ingrijorate de situatie. Desigur, conflictul transnistrean se va stinge maine pentru a se reaprinde poimaine. Pana cand aberatia juridica, politica si militara aflata pe teritoriul Republicii Moldova nu-si va gasi rezolvarea, Transnistria ramane o sursa de insecuritate pentru toata lumea. Dar rezolvarea acestei probleme nu este la indemana Tiraspolului, Chisinaului sau Bucurestiului. Ea este o chestiune ce trebuie transata, la urma-urmei, de Moscova, Washington si Bruxelles.