Torino, sub asediu

de la competiţiile sportive, la Jocurile Olimpice de iarnă au venit sute de mii de suporteri ai celor peste 2.500 de sportivi intraţi în competiţiile de pe zăpadă şi de pe gheaţă. Pasiune,

de la competiţiile sportive, la Jocurile Olimpice de iarnă au venit sute de mii de suporteri ai celor peste 2.500 de sportivi intraţi în competiţiile de pe zăpadă şi de pe gheaţă. Pasiune, ritm, viteză, muzică, distracţie, beţii, petreceri, îndrăgostiţi, roiuri de poliţişti, pizza, dulciuri, haine de lux la reduceri, de toate sunt în aceste zile la Torino.
Obiectiv NATO
Fie că e colţ de stradă sau intersecţie, fie că e stadion sau pârtie, totul e păzit. Autorităţile italiene au mobilizat mai bine de 15.000 de poliţişti, lunetişti şi schiori armaţi pentru a supraveghea oraşul Torino şi localităţile din apropiere. Două avioane de supraveghere ale NATO survolează oraşul. Sunt avioane din cadrul Forţei Aeriene de Avertizare Timpurie şi Control (NATO Airborne Early Warning and Control Force), care au făcut să se extindă acoperirea radar a zonei şi să se uşureze comunicaţiile. Carabinierii, în uniforme gri şi cu cizme din piele până sub genunchi, sunt împrăştiaţi prin oraş în grupuri de câte doi-trei. Nu ştiu o boabă de engleză, dar sunt foarte amabili dacă îi întrebi ceva. Înţeleg limba română şi fac pe ghizii străzilor în italiană. Maşinile carabinierilor nu seamănă una cu alta. Au mărci, forme, culori diferite. Spre bucuria turiştilor amatori de fotografii, unii carabinieri trec călare prin pieţele centrale. Au pelerină şi chipiu, iar caii lucesc ca pana corbului. Cea mai mare vigilenţă a forţelor de ordine e la intrarea în locurile în care se desfăşoară competiţiile sportive. Treci prin filtre şi eşti controlat de bombe şi de cuţite din cap până-n picioare.
Coadă la pizza
O dată ajunşi în tribune, suporterii fac show, dar un show civilizat. Vocea crainicilor din boxe şi ecranele imense le coordonează mişcările. Li se spune când să facă gălăgie, când să bată din palme, când să dea din picioare. În pauzele meciurilor, lumea se îmbulzea să facă poze cu mascotele Jocurilor Olimpice, dar şi cu majoretele, care agitau pampoanele la greu. La una dintre competiţiile de curling, suporterii americani s-au făcut mangă. Aveau locuri în apropierea bufetului amenajat în sala de competiţie. Au dat pe gât bere după bere. S-au învelit apoi cu steagul naţional, ţopăiau şi exclamau sacadat: USA! USA!... Spre sfârşitul meciurilor, când foamea începea să-şi facă de cap, lumea dădea buzna să înfulece o pizza, făcută ca la mama ei, că doar nu degeaba erau în ţara pizzei. Prin Torino, pizzeriile sunt dosite bine, iar când dai de ele, ai de salivat serios până când se epuizează cozile imense, formate în aceste zile.
"Drumurile noastre toate..."
În centrul oraşului Torino e furnicar. Oamenii mişună în toate direcţiile. Pe trotuarele flancate de vânzători ambulanţi de ciocolată se înaintează cu greu. Marile magazine au în vitrine ecrane imense, unde trecătorii gură-cască pot urmări în direct de la sărituri pe pârtie şi până la patinaj viteză sau hochei. Cine trecea pe o străduţă din apropierea scenei pe care erau premiaţi olimpicii avea parte de şlagăre româneşti. Roco din Roşiorii de Vede şi un prieten de-al său cântau melodia lui Dan Spătaru, "Drumurile noastre toate...". "Orchestra" era dotată cu un acordeon şi o tobă. "Îs de un an şi ceva aici. Am zis să facem un ban zilele astea, da' ăştia-s zgârciţi rău de tot. Cu greu scot un ban din buzunar. Azi am făcut de-abia 11 euro. Mai bine mergeam la Roma, că acolo se câştigă mai bine", se plânge Roco, care a luat ţeapă cu Jocurile Olimpice de iarnă.
La Torino, flacăra olimpică va mai arde trei zile. Duminică se va stinge, anunţând finalul competiţiilor sportive, pe care Papa Benedict al XVI-lea le vede ca o contribuţie la pacea între popoare.