Tariceanu cere pace

Criza politica a ajuns destul de puternica pentru a sari si in ochii politicienilor insisi. Pana mai ieri, doar presa si societatea civila sesizau absurdul situatiei: o lupta surda pentru scaunele

Criza politica a ajuns destul de puternica pentru a sari si in ochii politicienilor insisi. Pana mai ieri, doar presa si societatea civila sesizau absurdul situatiei: o lupta surda pentru scaunele puterii in Parlament, in timp ce la Bruxelles se intocmeste raportul de tara decisiv pentru integrarea in 2007. Din acest joc al nervilor intre putere si opozitie, primul care a cedat pare a fi Calin Popescu Tariceanu. La un moment dat a avut revelatia ca este si premier, nu numai copresedinte al Aliantei D.A., si ca mai are si oarece treburi de rezolvat la Palatul Victoria. Mimand indignarea, Tariceanu a iesit deunazi cu declaratii critice la adresa Parlamentului, care nu se mai ocupa de prioritatile legislative pentru UE, intrucat s-a ambalat in chestiuni de regulament. Tariceanu uita insa ca, in urma cu vreo luna, nu mai mult, din postura de lider al PNL, stabilea ca prioritara pentru coalitia de la guvernare schimbarea presedintilor Camerelor pana pe 15 septembrie. Viata a dovedit ca o astfel de basculare politica nu se poate face in doua-trei saptamani, si discutiile pe proceduri pot dura un cincinal jumate' fara sa se finalizeze. Regulamentele celor doua Camere ofera multiple metode legale de tergiversare. Or, PSD este in legitima aparare si uzeaza de toate armele pentru a-si apara pielea. Calin Popescu Tariceanu a realizat ca asaltul asupra PSD nu a reusit, dar, in schimb, s-a blocat Parlamentul, asa ca cere pace. Invitarea liderilor tuturor partidelor parlamentare la Palatul Victoria are un iz de negociere pe teren neutru, cu semnificatia subliminala ca guvernarea tarii e in impas, nu clasa politica. Dar pentru a realiza pacea, premierul trebuie sa ofere ceva la schimb: ori renunta la schimbarea lui Nastase si Vacaroiu, ceea ce ar insemna recunoasterea unei infrangeri politice, ori ofera PSD-ului altceva. Dar ce? Dupa epocala joaca de-a demisia, Tariceanu este acum pentru a doua oara in postura de a se fi bagat singur in belea. A acceptat presiunile politice din Alianta si de la Cotroceni pentru schimbarea presedintilor Camerelor, dar nu-si poate realiza angajamentele fata de Uniunea Europeana. Iar responsabilitatea integrarii in UE in 2007 este exclusiv a Guvernului Tariceanu, nu e nici a lui Basescu, nici a PSD. Ca sa-i ingreuneze premierului si mai mult negocierea de astazi, PSD a facut ieri o miscare abila in Senat, iesind la rampa exact cu argumentele lui Tariceanu.La propunerea lui Ion Solcanu, Senatul a aprobat ca pe ordinea de zi de joi sa figureze dezbaterile legilor necesare integrarii, si nu cele privind regulamentul intern. Adica, noi, PSD-ul, ne ingrijim de problemele tarii, iar voi, cei de la putere, aveti treaba cu Nastase si Vacaroiu! Daca e cineva contrariat de ce se intampla pe scena noastra politica, acesta este raportorul Uniunii pentru Romania. El sta intr-un birou la Bruxelles si, in loc sa bifeze simplu angajamentele Bucurestiului, face sinteze despre instabilitatea politica a unei tari care singura s-a cerut in Uniunea Europeana.