Târgu-Jiu: Miriam şi-a pus copilăria pe altarul gimnasticii

Ambiţie, pasiune, talent şi o maturitate în gândire cum rar întâlneşti la copii de doar zece ani, acestea ar fi doar câteva dintre calităţile unei micuţe gimnaste din Târgu Jiu.

Miriam Aribăşoiu are doar 20 de kilograme la cei zece anişori. Însă cine o ascultă povestind despre gimnastică, despre alegerile pe care le-a făcut singură în viaţă şi despre programul de pregătire sau cel de şcoală, are impresia că discută cu o persoană cu vreo zece ani mai mare. A ales gimnastica încă de la grădiniţă, de bună voie, fără să fie îndemnată de părinţi să facă acest pas.

Având o mobilitate bună şi calităţile fizice necesare unei viitoare gimnaste, a fost acceptată imediat la clubul de gimnastică din Deva. Acum face parte din grupa de performanţă, deşi este prea mică pentru a merge la concursuri de mare anvergură. Pentru a ajunge aici Miriam a avut însă mult de luptat. La întrecerile dintre gimnastele de vârsta sa s-a clasat mereu pe locul I, dar concursurile adevărate pentru gimnastele de zece ani încep abia anul acesta. Recent a trecut la altă grupă de vârstă, la junioare mici, şi a participat cu echipa la un concurs la Buzău. Este o perioadă de doi ani în care va evolua la grupa aceasta la care fetiţele sunt mai mici cu doi ani decât cele care participă la concursuri. Deşi ele abia acum învaţă elementele de concurs, în timp ce altele au doi ani de când le execută, totuşi Miriam a urcat cu echipa pe podium clasându-se pe locul III.

Se antrenează şase ore pe zi

De la nouă-zece ani micuţele gimnaste încep să participe la toate concursurile din ţară şi sunt urmărite şi de antrenorii lotului naţional. „E un drum destul de lung, anevoios şi greu pentru orice copil“ spune mama gimnastei care a urmărit pe viu mai multe antrenamente de la Deva şi a vrut iniţial să o retragă de la pregătire. Antrenorul ei, Sorin Toteanu, spune că „dacă o va ajuta Dumnezeu şi va fi sănătoasă va fi pe val la vârsta de 12 ani pentru că va avea şi forţă mai mare şi greutatea normală“.  Miriam este hotărâtă. Nu s-a răzgândit după primul an de pregătire, cum se întâmplă în cele mai multe cazuri, deşi recunoaşte că i-a fost puţin greu la început să fie departe de părinţi: „Ne trezim la ora şase şi avem patru ore de şcoală şi şase de antrenamente până seara la opt. Dimineaţa facem bârnă şi paralele, iar după-amiaza avem sol şi sărituri dar şi gimnastică artistică. Nu pregătirea e grea, ci să stau aici fără părinţi.”

A cunoscut-o pe Nadia

Miriam  a avut ocazia recent să o cunoască pe cea mai bună gimnastă a României, Nadia Comăneci la o emisiune tv, când era mică urmărind doar DVD-uri cu exerciţiile acesteia:  „Iubesc gimnastica şi încerc să fiu mereu cea mai bună. Din gimnastica de la noi mi-a plăcut mult Nadia Comăneci pe care am văzut-o evoluând doar pe DVD. Şi Ponor e printre preferatele mele. Vreau să fiu specialistă la bârnă ca ea.“
Miriam a povestit de ce a ales un sport atât de greu ca gimnastica fiind încă de mică pasionată de dans dar fiind pusămereu pe ultimul rând pentru că era cea mai mică: „De mică dansam pe muzică şi am mers la un club pentru copii. Mă puneau mereu pe ultimul rând pentru că eram mică. Eu ştiam că merit să fiu pe primul rând. I-am spus mamei că vreau să fac gimnastică, pentru că acolo dacă eşti bună, ieşi în evidenţă.”