SUETA LA O CAFEA - De cand lucreaza in Occident romanii au dat jos de pe perete Rapirea din Serai

Alfred Bulai este prodecanul Facultatii de Stiinte Politice din Bucuresti, un sociolog care cunoaste ce gandeste majoritatea romanilor, sondaj cu sondaj. L-am intrebat de ce au fost tinerii

Alfred Bulai este prodecanul Facultatii de Stiinte Politice din Bucuresti, un sociolog care cunoaste ce gandeste majoritatea romanilor, sondaj cu sondaj. L-am intrebat de ce au fost tinerii dezinteresati de alegerile locale?
- In primul rand, nu trebuie sa fim surprinsi. Toate datele sondajelor de uz intern, comandate de fortele politice (caci s-au facut astfel de cercetari, chiar daca nu s-au publicat), datele, spuneam, aratau ca nu se va depasi o prezenta de 30 la suta, la urne. Referitor la intrebare, pentru mine nu electoratul, nu tinerii au fost dezinteresati de procesul electoral, ci politicienii. Alegerile au fost tratate ca o simpla formalitate de catre cele doua principale forte politice, iar meciul nu a mai avut nici o miza.
- Neparticiparea a insemnat un vot de blam?
- Eu, personal, n-as fi de acord cu aceasta pozitie. Ar fi fost un vot de blam daca bucurestenii alegeau un personaj atipic, caricatural. In special tinerii au astfel de optiuni, de fronda, dar acum nu a fost cazul.
- Ce cota ar putea avea anticipatele, la o casa de pariuri din Londra?
- Mult mai mica decat sansa ca printul Charles sa fuga de la nunta cu Camila. Am vazut ca la ei era o cota de 40/1. Glumim noi, dar de anticipate nu am scapat decat pe moment. Alianta nu mai are interes sa forteze alegerile: lucrurile s-au asezat, de partea lor. Pe de alta parte, pe masura ce trece timpul, vor aparea mai multe probleme decat au ei solutii. Peste un an sau doi, PSD va incepe sa preseze pentru alegeri inainte de termen.
- De ce sa lase pe maine ce n-au putut face azi?
- Nu avem studii, dar putem extrapola experienta tarilor deja integrate in UE. Nici un partid care a fost la putere in timpul fazelor, sa le spunem acute, din procesul aderarii, nu a rezistat. Anul 2007 va fi si la noi o piatra de hotar: se pare ca masurile obligatorii de luat sunt atat de impopulare, ca fac imposibila viata coalitiilor aflate la guvernare.
- Nu sunt oare romanii prea saraci ca sa mai aiba ceva de pierdut?
- Romanii au mai ramas cu ceva: cu speranta. Iar orizontul de asteptare e atat de sus, incat vor aparea mari nemultumiri. Ne aliniem la preturile din Vest si nu e usor: balticii au crescut accizele in 10 ani. Noi o sa le crestem in 10 luni. Si mai dur va fi impactul limitarii economiei subterane. Neagra sau gri, aceasta ii tinea in viata pe multi.
- Pana una-alta, intra bani. De la investitori, de la capsunari...
- Aici e buba: intra banii, dar occidentalii care investesc vor sa si iasa cu banii din tara. De aceea pun atata presiune pe Justitie si Afaceri Interne. Investitorii nu-si permit sa piarda euro in Romania. Or, daca mecanismele pietei nu functioneaza, cei care joaca dupa reguli pierd. Castiga smecherii, cei care au pile in zona politicului, castiga clientela politica. Marile corporatii, fondurile de investitii, cei care pun in miscare economia, vor sa stie ca vin aici la fel ca la ei acasa. Nu moare Occidentul de grija ca, la nu stiu care tribunal, procesele de divort dureaza mult. Dar e extrem de ingrijorat daca Justitia nu functioneaza corect si nu-i apara pe cei care respecta legea.
- Unde mai gasesc investitorii europeni ocazii ca in Vestul salbatic, dar si hoteluri de cinci stele?
- Da, acesta e farmecul Romaniei: destule zone, sa le zic "virgine", multe ocazii de exploatat, un potential enorm, dar si conditii apropiate de ce au la ei in tara, unde ritmurile de crestere sunt de trei-patru ori mai mici. Capitala, cel putin, are stil, are locuri in care occidentalul traieste si se distreaza ca la el acasa, dar si muncitori pe care ii platesti cu o suta de euro pe luna. Si un mare deficit de bunuri care trebuie acoperit. Romanul a descoperit, in sfarsit, societatea de consum si apreciaza mai ales partea cu consumul.
- Totusi, intai a mers in arsita din Spania, la capsuni, pe urma s-a dus in hipermarket.
- Tocmai de aceea exista o oarecare toleranta fata de romanii care muncesc afara: ei absorb multe produse fabricate in Occident, cumpara masini, noi sau second hand, isi iau televizoare, de acolo, sau trimit banii acasa, deci in marile hipermarketuri din tara, in care se vand tot electronice din Vest.
Patronii spanioli sunt multumiti de romani, ca trag tare. Publicul spaniol e multumit ca are ocazia sa scape de rable, fiindca i le cumpara capsunarii. Cei care produc iritare in Occident nu sunt muncitorii, legali sau ilegali, ci aceia care fura sau cersesc in metrouri.
- E mare diferenta dintre noi si Vest?
- Nu exista un singur Occident, dupa cum nu exista o singura Romanie. Temperamentul si personalitatea nordicilor e cu totul diferita de a spaniolilor, dupa cum tinerii softisti din Bucuresti gandesc cu totul altfel decat somerii din zonele monoindustriale. Ce ii apropie, e formidabila explozie a mediilor de informare si turismul, fie el de vacanta, fie cel economic, cum am putea numi migratia dupa un loc de munca. Viteza cu care se schimba perspectivele este ametitoare. Evident ca o sa fim, o vreme, talpa Europei, un fel de Cenusareasa, cum au fost si Spania si Portugalia, in momentul integrarii. Macar sa crestem la fel ca ei.
- Fata de cum eram in '90, ne-am mai schimbat, noi insine?
- Evident, ne-am schimbat si chiar destul de mult. A crescut, in primul rand, toleranta fata de "privat" si a aparut chiar dorinta de a vedea capitalul privat la lucru. Nu uitati, porneam de la o atitudine ultranegativa, exprimata de lozinca "nu ne vindem tara!". Romanul e mai tolerant, mai deschis, accepta si alte puncte de vedere, s-au schimbat mentalitatile. Multi cauta oportunitati de a-si dezvolta afaceri, ori au inteles ca pot creste, punand umarul la afacerea patronului care i-a angajat. Crescand firma la care lucreaza, creste si statutul sau in societate. Nu uitati care era mentalitatea anilor '90, cand fabrica era locul de unde furai piese de schimb. Economia de piata e mult mai bine apreciata, iar in rolul statului, de tatuc protector, cred tot mai putini romani. Desigur, schimbarile de mentalitate se inregistreaza mai mult la cei care n-au depasit inca 40 de ani. Dupa varsta de 50 de ani, oamenii se schimba mai greu.
- Ce puteau face? Ce privat te mai angajeaza dupa aceasta varsta?
- Asta e drama. Nu-i vina celor care nu s-au schimbat, ci a celor care nu i-au ajutat sa inteleaga schimbarea. Politicienii au avut multe dispute pe tema "ajutor sa traiasca" sau "ajutor sa se recalifice". Asa-zisele forte de stanga, adica acelea care au dominat scena politica, au pornit cu o adversitate declarativa fata de "privat" si "schimbare", pedaland mai ales pe "stat" si "asistenta sociala". Acum, aceasta disputa e fara obiect. PSD are in conducere mai ales oameni cu bani, din zona privata a afacerilor. Nicolae Manolescu observa, inca de la jumatatea deceniului trecut, ca "nu-i bine sa spuneti pedeseristilor ca sunt comunisti. Ei sunt primii capitalisti ai tarii".
- Cu televizorul s-a schimbat poporul?
- Presa, in ansamblu, a avut un mare rol. Dar si mai importante au fost marile calatorii, cum numesc eu acele drumuri dupa o slujba, in Occident. Contactul direct cu civilizatia europeana a modelat mentalitatile puternic si rapid, mai ales in ultimii ani. Ganditi-va ca 5-10 la suta din populatia unei comune se duce la lucru, in Occident. Oamenii vad ca se poate altfel, inteleg ca asa e mai bine, se intorc acasa, povestesc, aduc dovezi, bani, experienta personala, speranta. Romania profunda a intrat in Europa pe la capsuni.
- Cu banii cu care se intorc, nu cumpara carpete cu Rapirea din Serai?
- Nu, comportamentul s-a schimbat mult fata de anii optzeci. Omul are un comportament imitativ: incearca sa copieze, sa construiasca o replica a ceea ce a vazut si l-a impresionat pe afara. In timpul lui Ceausescu, romanii lucrau in Africa sau in Orientul Mijlociu. De aici, decorarea casei cu Rapirea din Serai. Studiile despre comportamentul consumatorului, in rural, releva ca aceia care lucreaza in Occident incearca sa adopte stilul de acolo. Isi renoveaza casa, vor centrala termica in loc de soba, nu mai vor WC in curte, au alte standarde, care, mai devreme sau mai tarziu, vor duce la modernizarea satului romanesc.
- La sat isi construiesc case, dar la oras sparg banii in mall-uri?
- Intr-adevar, romanul nu stie sa economiseasca, nu are proiecte de investitii pe termen lung si, ca urmare, cheltuieste toti banii si se imprumuta la banci. Nu e vina lui: comportamentul de economisire nu a fost stimulat, ba, mai mult, e permanent descurajat. Sa nu amintim inflatia, ci sa ne oprim la asigurari. In general, lumea nu are chef sa se asigure: ti se cere o cheltuiala pentru ceva ce nu stii daca vei folosi vreodata. De ce? Ca sa fii sigur ca nu ramai fara ajutor la nevoie. Or, pana acum, statul a intervenit de fiecare data. A explodat un bloc, a venit guvernul si a pus termopane. Au fost inundatii, a venit statul si ti-a construit case mai trainice. Sa ne imaginam ce ar fi fost in inima unuia care, prin absurd, avea asigurare, cand vedea ca vecinului, care n-a platit nimic, ii da statul o casa mai mare?!