Student în străinătate, marea provocare. Psiholog: „Suntem învățați des la școală și în familie că suntem unici și speciali”

Numărul tinerilor români care aleg să studieze la facultate în străinătate a depășit 30.000. Plecarea vine la pachet cu o serie de provocări, ia cea mai mare dintre ele este cea academică, nu adaptarea culturală, crede psihologul clinician Mihai Copăceanu.

Adaptarea într-un centru cu studenți din toată lumea poate fi provocatoare FOTO: Pixabay

Plecarea la facultate este ca o declarație de independență. Cei mai mulți tineri așteaptă acest moment cu nerăbdare, se gândesc la el ani la rând, iar desprinderea de familie se dovedește a fi uneori mult mai grea pentru părinți decât pentru copiii lor, în special pentru acei părinți care țin să aibă totul sub control.

Dacă aleg o facultate în țară, adaptarea tinerilor este un proces destul de ușor, crede psihologul clinician Mihai Copăceanu. Tinerii sunt în general încântați să înceapă un nou capitol. Lucrurile, în schimb, se pot complica în cazul studiului în străinătate, alegere pe care o fac peste 30.000 tineri din România.

„Există o serie de provocări pentru un proaspăt student în străinătate, unele previzibile și cunoscute și altele care apar în mod inopinat. Din fericire, în multe cazuri, tinerii de astăzi se obișnuiesc cu o nouă cultură și civilizație încă din timpul liceului, prin vizitele și călătoriile din străinătate”, spune psihologul.

Ce s-ar putea, în schimb, să nu ia în calcul este că pleacă din România cu un „bagaj” pentru care responsabili sunt în mare măsură adulții din jurul tânărului.

„Cred că o prejudecată des întalnită este cea cu referire la naționalismul și orgoliul românului. Suntem învățați des la școală și în familie că suntem unici și speciali, cei mai speciali, că suntem mult mai pregătiți academic, olimpici internaționali, că ceea ce noi studiem în clasa a VI-a, occidentalii învață în clasa a IX-a, ori în realitate situația este mult diferită. Tinerii studenți români ajung să experimenteze pe de o parte că Romania chiar nu este centrul lumii, nici măcar al Europei, că nici nu contează foarte mult naționalitatea ta într-o universitate cu sute de identități și pe de altă parte că la o universitate în Occident trebuie să înveți, nu doar înaintea examenelor, ci în mod constant, zilnic, cu seriozitate și eficiență. Cred că aceasta este cea mai mare provocare, cea de adaptare academică, nu culturală”, explică psihologul.

Între „predicile” părinților și nevoia de independență

Distanțarea de familie, iar continuarea studiilor în alt oraș/altă țară oferă un astfel de prilej, este o etapă esențială, spune psihologul, în procesul de dobândire a independenței și autonomiei personale.

Este mai mult decât un test, tânărul se maturizează mult mai mult prin aceste experiențe (necesare) de viață, în contrast cu lecțiile și „predicile” părinților, adaugă psihologul.

„Mulți tineri visează la această etapă cu doi, trei ani înainte, se pregătesc mintal și sunt foarte curioși și nerăbdători. Dificultatea o regăsesc mai degrabă în rândul părinților hiperprotectivi și anxioși care se trezesc dintr-odată că nu mai dețin controlul absolut, că nu mai cunosc toate detaliile și activitățile din fiecare zi din viața propriului adolescent și prezintă o serie de temeri parțial justificate, dar deseori exagerate”, detaliază psihologul.

În acest proces de adaptare la noua situație cântărește mult modul cum a fost aleasă facultatea. „În cazurile în care alegerea facultății este rezultatul unui proces asumat și a unei analize complexe și responsabile astfel încat să se reducă riscul apariției unor situații de criză, tinerii și părinți reușesc să se adapteze cu mai multă ușurință. Pe de altă parte, în epoca noastră avem la dispoziție o serie de resurse și servicii - de la comunicarea online și video, la tranferuri bancare online, cumpărături online, inclusiv transporturi aeriere rapide - astfel încât adaptarea nu implică multe bariere”, ne liniștește specialistul.

Dacă, în ciuda cântăririi îndelung a unei decizii, se dovedește că alegerea nu a fost cea potrivită este „esențial”, subliniază psihologul Mihai Copăceanu, ca tânărul să știe că are în continuare în părinții săi susținători.

„Esențial rămâne asigurarea tănârului că indiferent de neadaptarea la un nou program de studiu, în lupta cu senzația de eșec cu privire la alegerea facultății, părinții sunt la fel de maturi și susținători, nu veșnic critici și judecători, ci apți pentru alegerea cu responsabilitate a unei noi opțiuni de carieră”, a conchis psihologul.