EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
0Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
În 2023, profesorul Bruce Lincoln a publicat, la Editura Oxford University Press, cartea „Secrets, Lies, and Consequences. A Great Scholar’s Hidden Past and his Protégé’s Unsolved Murder“, în care analizează legătura dintre asasinarea istoricului român Ioan Petru Culianu – chiar în incinta Universității din Chicago – și anumite documente și articole din tinerețea lui Mircea Eliade, prin care susținea organizația fascistă Garda de Fier. Profesorul american dezvăluie că Petru Culianu dorea să publice aceste materiale, însă a întâmpinat rezistență din partea văduvei lui Mircea Eliade. Acum, după mai mulți ani de când a intrat în posesia lor, Lincoln a decis că este momentul să le facă publice, în cadrul unei analize minuțioase.
Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, Bruce Lincoln, fost discipol al lui Eliade, vorbește despre relația lui cu filosoful român, dar și cu Ioan Petru Culianu, alt savant care s-a format cu ajutorul lui Eliade. Profesorul american spune despre Eliade că avea „o minte strălucită“, dar că simpatia lui față de mișcarea legionară l-a lăsat „cu un sentiment ambivalent legat de profesorul și prietenul“ lui.
Atât Bruce Lincoln, cât și Ioan Petru Culianu au fost discipolii lui Mircea Eliade la Universitatea din Chicago. Iar Mircea Eliade a fost coordonatorul lucrării de doctorat a lui Bruce Lincoln. Ioan Petru Culianu a fost ucis în mai 1991 chiar într-un sediu al Universității din Chicago, autorul nefiind prins până acum.
Bruce Lincoln este din 1994 profesor emerit de istoria religiilor la Universitatea din Chicago. Anterior a predat timp de opt ani la Universitatea Minnesota. A obținut licența la Haverford College în 1970, iar doctoratul la Universitatea din Chicago în 1976 cu distincție.
„Weekend Adevărul“: V-ați luat doctoratul la Universitatea din Chicago, unde l-ați avut coordonator pe Mircea Eliade. Cum a fost prima întâlnire cu filosoful român?
Bruce Lincoln: A fost o întâlnire fără nimic neobișnuit. Și o să vă explic contextul. În toamna lui 1971, când am început studiile doctorale, Mircea Eliade nu preda. Eu aveam nevoie de o carte specială pentru o lucrare pe care o scriam pentru niște cursuri pe care le făceam cu reputatul profesor Jonathan Z. Smith (n.ed. – profesor de Istoria religiilor). Domnul Smith s-a gândit că Mircea Eliade ar putea avea un exemplar al cărții și mi-a sugerat să îl caut. M-am întâlnit cu el și mi-a spus că nu avea respectivul volum. Întâlnirea noastră a fost una scurtă, însă domnul Eliade a fost foarte deschis, prietenos și plin de bunătate.
Care era impresia dumneavoastră despre Mircea Eliade înainte de a-l cunoaște și cum s-a schimbat impresia după ce l-ați cunoscut?
Îl consideram drept cel mai important intelectual care lucra la studiul mitului și am mers la Chicago ca să studiez cu el. Colaborarea mea cu Mircea Eliade mi-a confirmat mintea strălucită pe care o avea. În realitate, era un om mai amabil, mai modest și mai generos decât mi-aș fi putut imagina vreodată.
Notițe de susținere
Cum a fost pentru dumneavoastră experiența de a fi studentul său la doctorat?
Aș spune că a fost ceva foarte apropiat de o experiență ideală din multe puncte de vedere, deoarece Mircea Eliade era un om excepțional care mă susținea, mă încuraja și mă inspira în cel mai înalt grad. A scris notițe lângă pasajele din lucrarea mea de doctorat pe care le aprecia, însă niciodată nu a scris comentarii sau nu a identificat probleme ce ar fi putut necesita atenție.
Cât de mult v-a influențat cariera Mircea Eliade?
Este o întrebare la care alții ar putea probabil să răspundă mai bine decât mine, pentru că eu am o distanță foarte puțin critică. Deși nu sunt de acord cu concepțiile lui Mircea Eliade din multe privințe, continui să îi admir opera și să îi rămân recunoscător pentru inspirația, ghidarea și susținerea pe care mi le-a dat pe parcursul studiilor și la începutul carierei mele.
Care este cea mai specială amintire pe care o aveți legată de el?
Îmi este dificil să nominalizez un moment anume. Însă ceea ce prețuiesc cel mai mult este simțul entuziasmului pe care îl simțeam după fiecare discuție și întâlnire pe care le aveam cu el, pentru că reușea să îmi transmită faptul că studiile pe care le făcuse și cele pe care le urmam eu erau foarte captivante, fascinante și extrem de importante.
Documente mortale
Cartea pe care ați publicat-o anul trecut analizează evenimentele ce au dus la asasinarea lui Ioan Petru Culianu și scoate la iveală că acesta încerca să publice articole cu tentă politică scrise de Mircea Eliade în tinerețe, însă a întâmpinat rezistență și s-a gândit să le protejeze când viața sa era în pericol. Cum ați obținut documentele lui Ioan Petru Culianu?
Cu câteva zile înainte să fie asasinat, Culianu i-a dat aceste documente lui Mark Krupnick, profesorul al cărui birou era vecin cu al său, și i-a cerut să le pună într-un loc sigur. Mark a făcut întocmai, deși nu înțelegea despre ce fel de documente era vorba și de ce acestea erau importante. Cu puțin timp înainte să moară, Mark Krupnick mi-a dat acele documente și mi-a descris cum, în 1991, un Ioan Petru Culianu foarte înfricoșat i le dăduse.
Care credeți că sunt motivele din spatele asasinării încă neelucidate a istoricului român?
Se pot face multe speculații și rămân multe posibilități. Având în vedere îngrijorarea lui Culianu privind acele documente, sunt înclinat să cred că a făcut o conexiune între ele și amenințările asupra vieții sale, fapt ce sugerează că asasinii ar fi putut încerca să blocheze tentativele sale de a publica documentele pe care i le-a dat lui Mark Krupnick, toate documentele fiind traduceri ale unor articole ale lui Mircea Eliade din anii 1930.
Considerați că fosta Securitate din România ar fi putut cumva fi implicată în asasinarea lui Ioan Petru Culianu?
Este posibil, dar nu cred în această opțiune. Să duci la îndeplinire un asemenea asasinat într-o universitate americană de top ar fi dus la riscul unor consecințe teribile pentru un regim mai puțin stabil și legitim, în cazul în care ceva nu mergea bine. Securitatea – sau urmașii săi – și-ar fi asumat un asemenea risc doar dacă era vorba de ceva de o importanță excepțională și dacă ținta ar fi reprezentat un pericol extraordinar. Culianu deranja regimul din România, însă nu era o amenințare de o mare magnitudine. Și cu câteva excepții notabile, Culianu a încetat, în procent covârșitor, să mai scrie critici politice în septembrie 1990, cu o jumătate de an înainte să fie asasinat.
Simpatiile legionare, ascunse, dar nu uitate
V-ați documentat mult pentru carte. Pe parcursul procesului, ce detalii privind viața și munca lui Mircea Eliade v-au intrigat cel mai mult?
Munca mea s-a concentrat pe documente, și nu pe totalitatea vieții și carierei lui Mircea Eliade, ambele având un conținut fascinant. Preocuparea mea a fost să aflu ce fel de articole erau, de ce le-a scris, de ce articolele i-au atras atenția lui Culianu, de ce voia să le protejeze atât de mult și ce relevanță ar fi putut avea documentele în asasinarea sa. Aflarea informațiilor despre mișcarea legionară, despre susținerea lui Mircea Eliade pentru aceasta, despre admirația sa continuă pentru Zelea Codreanu și despre eforturile sale susținute de a ascunde aceste angajamente și simpatii a fost ceva care m-a tulburat mult și m-a lăsat cu un sentiment ambivalent legat de profesorul și prietenul meu Mircea Eliade.
Atât dumneavoastră, cât și Ioan Petru Culianu ați fost discipolii lui Mircea Eliade. Când l-ați întâlnit prima oară pe istoricul român și cum l-ați descrie?
L-am întâlnit pe Culianu în primăvara lui 1975, când a venit la Chicago să studieze cu Mircea Eliade, într-o perioadă în care eu lucram la doctorat. L-am găsit pe Culianu foarte inteligent și motivat, însă timid, cumva stânjenit și luptând cu o cultură și o limbă ce îi erau străine.
Care credeți că este cea mai importantă moștenire a lui Mircea Eliade?
Dintre toate cărțile pe care le-a scris, favorita mea este „Tratatul de istorie a religiilor“, unde a identificat moduri repetitive în care, așa cum le-a văzut el, oameni de diferite vârste și culturi recunoșteau manifestări ale sacrului în diferite fenomene materiale (pietre, apă, soare, lună, anotimpuri etc.). Iar dacă Eliade a considerat acestea ca instanțe unde oamenii recunoșteau erupția sau revelarea sacrului, eu le văd ca instanțe unde oamenii construiau o înțelegere a acestor fenomene ca sacre, investindu-le astfel cu o importanță excepțională. Este o contradicție fundamentală de o mare importanță, însă materialul pe care Mircea Eliade l-a asamblat și sensibilitatea extremă a descrierilor și analizelor pe care le-a oferit rămân extraordinar de perspicace, inspirate și de inspirate pentru mulți.
CV
Profesor emerit în Istoria religiilor
Nume: Bruce Lincoln
Data nașterii: 1948
Studiile și cariera:
În 1970 a absolvit Haverford College, la specializarea Religie.
În 1976 a obținut diploma de doctor în Istoria religiilor, cu lucrarea „Priests, Warriors, and Cattle: A Comparative Study of East-African and Indo-Iranian Religious Systems“ (trad. – „Preoți, războinici și bovine: un studiu comparativ al sistemelor religioase est-africane și indo-iraniene“), realizată sub îndrumarea lui Mircea Eliade.
În perioada 1976-1994 a predat la Universitatea din Minnesota, unde a înființat Programul în Studii Comparate în Discurs și Societate.
Din 1994 predă la Universitatea din Chicago, unde ocupă funcții în cadrul mai multor departamente: Centrul pentru Studii ale Orientului Mijlociu, Comisia privind Lumea antică mediteraneană, Comisia privind Istoria culturii, Departamentul de Antropologie și cel de Clasicism.
De-a lungul timpului a scris mai multe cărți despre religia culturilor indo-europene, volume care au fost premiate internațional.
Se încarcă comentariile...
